Regasim in fiecare dintre noi ,deopotriva si fara exceptie,atat frumos cat si aspecte mai putin estetice.
Pe fiecare ne sensibilizeaza ceva,ne trezeste la viata cele mai frumoase si nobile trairi,mai mult sau mai putin conforme normelor si canoanelor.
La fel de bine si,uneori ,scuzabil ,dam frau liber si undelor intunecate ale sufletului nostru.
Asta nu inseamna neaparat ca frumosul a murit in noi,ci poate l- am lasat sa se prafuiasca ,l- am uitat,l- am abandonat.
De ce?
Unul din motive ar fi sentimentul de vinovatie.
Am intalnit oameni neclintiti ,nesmiscati de nicio raza de soare ,de niciun zambet sau cuvant frumos.Oameni care fac rau,ca unic scop,care folosesc metode fine de tortura,pentru ca vor ,pentru ca pot,pentru a- si atinge scopuri sau pentru amuzament.Sunt cei care nu simt nicio remuscare.
Am intalnit si extrema: cei care se simt vinovati pentru ca soarele a rasarit la 5.00 in loc de 5.01.vina lor este si cand vecina isi alege neinspirat nuantza de par sau ca tramvaiul este aglomerat si face pana; ca a mai aparut o groapa in asfalt sau ca trandafirul are 8 petale in loc de 10.
,,Preferatii,, mei sunt cei care au gresit,cu voie sau fara,constientizeaza rezulatatul,dar....viata lor vor fi un ,,martiriu pana la moarte,,Toata viata vor ispasi,vor plati,pentru ca nu au reusit sa primeasca ,citeasca ,decodeze ,mesajul de sub ochii lor,ca nu au ghicit in stele sau pentru ca se uitau in dreapta in loc de stanga.Pentru ei apa nu mai are gustul de acum 5 ani,iubirea nu va mai fi ce- a fost ,inelele din parul admiratoarei sunt cu 2 mai putine decat ale fostei si,desigur,apa marii nu va mai fi niciodata ca atunci cand erati voi 2.Na ! Cum sa nu te simti vinova!?Cum sa mai vrei ceva de la lumea asta!?
Cum sa inlocuiesti marea cu muntele,unde ploua ,pasarile stau pitite( spioneaza,comploteaza!)unde apa de izvor isi ascunde pestii ce rosesc pana la ultimul solz cand aud soapte de dragoste!nu mai zic de vantul care,complice si nerusinat,s- ar inteti si i- ar ridica ,necuviincios si total imoral,fusta duduitzei!Poftim!
Ai grija,insa!
Daca trece prea mult timp este posibil sa iti gasesti sufletul precum o masina abandonata: ruginita,mancata de carii,lovita de intemperii,vandalizata.
Sufletul va deveni mut iar vinovatia ...va faca muzica in ale carei acorduri vei dansa tot restul vietii!

Sentimentul de vinovatie

Psihanaliza utilizează acest termen într-un sens foarte larg. El poate desemna o stare afectivă consecutivă unui act pe care subiectul îl cnsideră condamnabil, motivul invocat putând fi de altfel mai mult sau mai puţin adecvat, precum şi un sentiment difuz de degradare morală personală fără legătură cu un act precis şi pe care subiectul şi-l impută ( Jean Laplanche/ J.-B. Pontalis,Vocabularul Psihanalizei, Ed. Humanitas, Buc.,1994).

Pe de altă parte analiza îl prezintă ca pe un sistem de motivaţii inconştiente, care explică comportamentul de eşec, actele de delincvenţă, suferinţele pe care subiectul şi le impune.

În acest ultim sens, cuvântul sentiment nu trebuie utilizat decât cu prudenţă, impusă de faptul că subiectul poate să nu se simtă vinovat la nivelul experienţei conştiente.

Cum se manifestă?

El apare sub forma autoînvinuirilor, a ideilor obsedante împotriva cărora subiectul luptă fără puterea de ale opri, sub forma ruşinii asociate reacţiilor defenisve, autoacuzări, autodepreciere, tendinţă de autopedepsire, care poate conduce uneori la sinucidere.

Sentimentul de vinovăţie se manifestă atât la persoanele normale,echilibrate psihic, cât şi la persoanele ce suferă de nevroze obsesionale, depresii, psihopatii.

Studiile arată că în cazul psihopaţilor culpabilitatea conştientă poate să lipsească la limtă, sentimentul de vinovăţie ar precede delictul, prin urmare, el ar fi cauza. Din această perspectivă, subiectul ar putea trăi un sentiment de uşurrae atunci cănd i se aplică pedeapsa, psihopaţii putând lega vinovăţia inconştientă de ceva real. ” Formularea de sentiment inconştient de vinovăţie” conţine un paradox pe care Freud l-a sesizat şi l-a reformulat cu termenul de “nevoie de pedeapsă”.

Formarea sentimentului de vinovăţie

Părintele psihanalizei, Sigmund Freud, susţinea că în timpul dezvoltării personalităţii, atunci când are loc procesul de formare a conştiinţei (Supraeul), subiectul introiectează într-o relaţie intersubiectivă semnificativă, reproşurile, interdicţiile în procesul formaării conştiinţei morale. Conştiinţa morală (Supraeul) controlează Eul si poate apărea un clivaj între aceste instanţe psihice, astfel Supraeul devine acuzator în timp ce Eul joacă rolul de acuzat.

Ipoteza că o mare parte a sntimentului de vinovăţie este inconştientă ar putea fi susţinută de apariţia conştiinţei morale, care este intim legată de Complexul Oedip care ţine de inconştient.

Vindecarea sentimentului de vinovăţie

Personalitatea umană este guvernată de convingerile de viaţă care ne-au fost inculcate de părinţi, educatori şi societate. Asociat acestor convingeri sunt sentimentele noastre, iar convingerile şi sentimentele ne determină conduita. Pe măsură ce conştientizăm acest mecanism psihologic, ne vom centra pe schimbarea convingerilor pentru a scăpa de sentimentele de vinovţie atunci când nu e cazul să păstrm vechile convingeri. Dacă avem motive întemeiate de a ne simţi vinovaţi pentru comportamentul nostru, vom trece la schimbarea acestuia, chiar la “repararea trecutului” atâta vreme cât mai avem încă timp să facem ceva. Autoculpabilizarea şi lamentarea vor accentua sentimentele noastre de vinovăţie în vreme ce strategia de centrare pe soluţii va avea ca impact deculpabilizarea, împăcarea cu noi şi celelate persoane, semnificative pentru noi. Vom redobândi astfel armonizarea cu noi înşine resimţind din nou bucuria de a trăi o viaţă cu sens, împlinită.
http://psihohipnoza.ro/sentimentul-de-vi … atie/

Aici gasiti mult mai bine structurat si realizat
http://despresuflet.ro/psihologie/emotii … .html

Moderatori angel_angel39 Galateea admin