Poezie....
“ Sunt tânăr, Doamnă... “
Mircea Dinescu Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost ªi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, Cum aş putea întoarce copilul care-am fost Când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul Ca să pricep căderea din somn spre echilibru, Dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul Nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos ªi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă, Să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os ªi să dezmint zăpada pierdut în piruetă. Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin Chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii, Această putrezire mă-mbată ca un vin Căci simt curgând printr-însa bunicile şi unchii. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred, Oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara Deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped Săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! “ Nu mai sunt tânăr, Doamnă ! “ Parodie de Gabriel Poenaru Nu mai sunt tânăr Doamnă, dar tinereţea-o ştiu Chiar dacă ischemia-mi cară Nitropectoru-n sânge; Cum aş putea-a mă-ntoarce, bărbat aprins să fiu Când azi prostata-mi creşte, iar sufletu-mi îmi plânge !? Sunt, scumpă Doamnă, azi, aici, aşa precum arăt ªi-n viaţ-am stăpânit şi lucruri, dar şi sentimente; Eu ştiu oricâte fiţe-aş face, nu-mi mai pot lua-ndărăt Părul căzut, trupul frumos, dar, mai ales … virtuţile potente. Nu mai sunt tânăr Doamnă, acum am burtă şi chelie Mănânc doar graham, brânză de vaci, produse naturale, Ca nu cumva colesterolul şi glicemia, ... treabă de chimie, Să-mi fie, cum se spune, măciucă la un car de sparte oale. Nu mai sunt tânăr Doamnă, şi, deşi piciorele mai ţin Îmi vin în minte toţi morţii mei: fraţii, părinţii, bunicii, unchii; ªi ştiu că vremuri grele şi-ntrevăzute pentru mine vin ªi că odată, nu voi putea ca să-mi îndoi… genunchii Nu mai sunt tânăr Doamnă, dar din ce ştiu, eu cu putere cred, Chiar dacă timpul ghiara ascuţită şi-ar scoate-o, poate dimineaţa, C-ai ceţilor-arcaşi senin le-oi spune, întâmpinându-i cu lira de aed “Trăgeţi !” şi o să cânt: Tu Doamnă, încă dragă-mi eşti şi dragă ... mi - a fost viaţă. http://m.avocatnet.ro |
Comentarii
Pagini
1 2angel_angel39
Mistretul cu colt de argint
St.A.Doinas.
In prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…
- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
ªi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…
angel_angel39
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
ªi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…
- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
ªi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…
- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
Grunwald
Inkubus
Inkubus
angel_angel39
Ca esti destul de...directa!
Hai,ca e sambata seara!
Pace si prietenie
Si...zambet!
Inkubus
Inkubus
angel_angel39
Toate suntem frumoase!
Fara exceptie!
Si...curajoase
angel_angel39
Toate suntem!
Pagini
1 2