 |
Cine moare
Cine moare
de Pablo Neruda Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile “responsabile”. Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează. Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea. Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim… Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare. Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul. Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie. Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale. Dacă va fi să furi, fură o sărutare. Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire. Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi… http://m.avocatnet.ro/mobile/m%7Ctopic?t … ;p=11 |
Matrimoniale Romania
Autentificare
Cautare rapida
Ultimii online
Categorii
Comentarii
angel_angel39
de Nichita Stanescu
Iubesc ploaia nebuna ce vrea
Sa cada, sa doara, sa fie doar ea,
La masa aceluiasi hol ruginit,
Cand nimeni nu cere raspunsul primit,
S-o vreau ca sa stea !
E obsesiva chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate sa ploaie pe noi,
Cand stropi cei grei se dau ratacind
De-a valma in cer, si cad impietrind
Bezmetici si goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam si totusi absent
Cand nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, ca sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nunta stropesc apasat
Camasa de mire, Pamantu-mparat
Sta singur la masa, nuntasi-s plecati,
Tomnatici si grei, de vanturi luati
Saruturi razbat !
De-i ploaie aceia, ce-aluneca fin
Cu picurii reci ma cheama sa vin,
Trecand peste toate, sa-mi spuna ce vrea
Iubesc ploaia nebuna asa cum e ea,
De crede-n destin !
angel_angel39
Cat va iubesc !!!
angel_angel39
Te imbratisez ,cu drag!
Esti minunata ,si sensibila ,si deosebita si...mi-esti draga!
Partaj
Ion Brad
Sa stam candva de vorba
Iubitul meu, in doi
Sa cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Sa ne apuce ziua.
Ca un frison tarziu
Tu sa gatesti cafeaua
Eu un batran rachiu.
Sa tremuram pe-aproape
La geam eventual
Sub ploaia de miresme,
A unui bland caval
Tu sa-mi aduci aminte
Iar eu, eu sa ma mir
Ca de un vin bezmetic
Uitat intr-un potir.
Sa arda pe-ndelete
In soba pentru gaz
Carbunii economic
Din tot ce-a mai ramas
Sa fie cald in casa
Si randuiala-n lucruri
Sa fim intaia data
Noi, singuri, sa te bucuri.
De noaptea care trece
De ziua care vine
Atat cat se mai poate
Cat ni se mai cuvine.
Sa stam ca unul singur
De vorba amandoi
Si sa sapam in urma
Pana vom da de noi.
angel_angel39
angel_angel39
gicageo