Imi amintesc de zilele copilariei in care imi vizitam colegele de scoala.
Imi placea atmosfera din casele lor,diferita de ceea ce vedeam in jurul meu,acasa.
Faptul ca am crescut cu bunicii m- a facut sa vad si sa acord atentie unor detalii care ,poate,scapau altora.
Majoritatea parintilor colegelor mele ,isi incuiau usa dormitorului.
Mereu ,la acea varsta,mi se parea un mister si imi deschidea mintea unor ganduri si posibilitati nelimitate.intrebandu- ma ce ii determina pe oameni sa procedeze asa.
Comparam cu ceea ce aveam eu acasa,unde toti intrau si ieseau ca la bufet.Nimeni nu se impiedica in politeturi,ciocanit la usa sau sunat,
In partea cealalta,la ai mei,parca erau 7 lacate pe usa.Bloc cu locatari tineri.fiecare isi vedea de viata lui,in intimitate...
Ma intrebam,cand urcam scarile in linistea ce imi facea sa- mi tiuie urechile,cum or fi aratand casele lor.
Tot cu dormitoare incuiate?
Alor mei era garnisit cu o draperie grea ,din catifea,culoare visina putreda,Perdeaua era imaculata iar patul dublu,mi se parea cat un teren de fotbal...incadrat de doua noptiere.cu usa neincuiata...
Fara radio,fara televizor....

Ce parere aveti de existenta televizorului in dormitorul conjugal?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin