Intotdeauna merg pe jos,indiferent de anotimp,exceptand iarna.
Am doua variante: o aleg pe prima .O iau pe drumul ce - mi poarta pasii pe langa cel mai frumos parc din oras,de unde ,primavara culeg branduse,iar toamna adun ghinda si castane,unde imi desfat privirea cu gesturile tandre ale indragostitilor sau inima- mi se bucura de rasetul vesel al copiilor ce alearga liberi ,starnindu- mi ,,invidia,,unor neputinte ce ma curteaza odata cu varsta si ,pe care,cand am privilegiul de a fi singura prin parc,le ignor ,amintirile copilariei impingandu- ma sa alerg si eu cu aceasasi placere sau sa ma dau pe leagan.
Ma desprind cu greu si ajung,mai apoi,pe langa o asezare rupta,parca,dintr- o poveste .Este ceea ce ,odata,se numea ,,Palatul Copiilor,, ,candva cu acces permis.Ah ! Minunat ti se infatiseaza ochilor un palat cochet,vopsit in alb,micut dar care iti fura inima de la prima privire.Nu este un stil elegant ,ce poarta amprenta rece a constructiilor de piatra,ci este ,mai degraba,stilul rustic.de conac ceva mai rafinat.
Minunate- i sunt gradinile,imi amintesc ca in copilarie,ma uitam pe geamul mini serei ,impodobita cu cele mai minunate flori,atent ingrijite de studentii de la Silvicultura.
De o parte si de alta a aleii ce duce la palat sunt pomi ,in special , castani batrani si tei,ale caror crengi alcatuiesc un fel de cupola ,asigurand racoarea drumului...
Peisajul este de poveste iar de fiecare data cand ma vad acolo,parca sunt in alt basm,mereu altul,mereu mai frumoas.
Drumul ce inconjoara palatul ,se unduieste prin padure,purtandu- ma pana in soseaua principala.
Urmeaza niste curbe asfaltate,pentru accesul masinilor,dar prefer sa o iau margine ,prin ,,vegetatia luxurianta ,,
La un moment dat,o poteca ingusta imi face semn ca am ajuns si ca trebuie sa- i urmez calea.Ingusta ,pe alocuri ,destul de greu accesibila,Padurea este adanca ,iar toamna este un spectacol de culori si de miresme.De cate ori mi- am purtat pasii pe acolo,nu- mi amintesc sa fi vazut prea multe persoane.
Rezist ,cu greu,tentatiei de a ma apleca si de- a culege florile colorate ce,parca ma cheama,promitandu- mi in gand ,ca o voi face la intoarcere ,altfel s- ar fi ofilit inutil.
Atenta sa nu ma impiedic de numeroasele radacini de copaci sau de trunchiurile cazute dupa o ploaie mai puternica ,ajung ,aproape de destinatie,iar in fata privirii mele ,se odihneste o poiana minunata.
Locul este intim,micut,inmiresmat ,vara,de plante medicinale si margarete,toamna incarcat cu jir si ghinda,primavara cu branduse , iar iarna ...cu urme de animale.
Ma opresc ,privesc lacoma ,minunea peisajului imi taie respiratia...
Indiferent ca poiana este plina cu flori sau cu frunze,chiar daca este cald sau vantul de toamna ma infioara,daca pasarile ciripesc voioase sau au plecat in tarile calde,daca cerul este senin sau imi anunta venirea ploii...
Cateodata imi fac curaj si merg sa privesc cariera de piatra sau orasul ce se infatiseaza privirii mele.
Imi pare cel mai minunat si binecuvantat loc !
Ma asez la umbra unui stejar batran ,imi scot o carte ,un sandwich ,sticla cu apa....si ,asa ,imi petrec una din cele mai minunate zile.imbatata de aerul curat si de ...liniste.
La intoarcere,nu uit sa adun flori sau frunze ,pe unele le voi presa ,pe altele le voi pune la loc de cinste ,sa- mi aminteasca de momentele binecuvantate.
Acesta este locul meu de suflet .

Moderatori angel_angel39 Galateea admin