Este vorba de un desen animat cu care am facut cunostinta la insistentele fiului meu.
Este un serial castigator de premiu Emmy.
In casa Foster sunt gazduiti toti prietenii imaginari pe care stapanii nu si-i mai doresc,iar dupa un timp,sunt ,,dati spre adoptie,,
Vizionand ceva episoade,a fost prima data cand mi-am pus aceasta problema : a prietenului imaginar.
De obicei,acesta ar trebui sa fie ,in viziunea baietilor,un personaj haios,desigur disponibil,poate avea si ceva puteri,macar aceea de convingere a parintilor sa isi lase puii afara sau sa le dea bani de buzunar,desigur este o legatura stransa,nu exista tradare ,durere,iar comunicarea se face intr-un cod special.
Prietenul imaginar,este superlativul absolut,este confortul psihic si starea de bine.
Ne gadila si ,putin,orgoliul,ca ,,este al nostru,, in proprietate si cu acte in regula.
Nu va migra,nu are probleme la serviciu,nu are gripa,nu i s-a ars mancarea,nu si-a udat papucii prin baltile de afara,nu a stat la intersectie ,claxonand,si nu a ramas fara bani in buzunar.
Deci...?
Nu are motive de iritare,suparare,implicit nu are cu ce sa iti strice ziua,zenul si feng șuiu.
Si pe aici avem ,,prieteni,,
Despre unii nu stim nimic..
Nu stim cum arata,nu stim ce ii supara,ce le place,cum le-a fost ziua,uneori nu le stim nici macar chipul...
Ei scriu,ne place de ei,sau nu,cateodata le simtim starea sau nu,...
Intrebare:sunt ei ,cei de aici,prieteni imaginari pentru noi?
Suntem ,noi,adultii niste copii mai mari aici,in virtual?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin