Istoriceste discutand, se pare ca sarutul nu dateaza de cand este omenirea, fiind "inventat" in urma cu "numai" cateva mii de ani cand, de la caz la caz, a simbolizat fie o dovada de respect fie o dovada de prietenie. Cert este ca nu se stie exact cand a aparut primul "sarut de iubire".
Pentru antici sarutul era un semn de prietenie, in timp ce englezii, cu 500 de ani mai tarziu, chiar daca se cunosteau sau nu se sarutau pe obraz. Secolul al XVII-lea si marea ciuma aveau sa inlocuiasca obiceiul sarutului cu ridicarea respectuosa a palariei. Intr-un dictionar din secolul al XVIII-lea apare o definitie nostima a sarutului: "sarutare (sau lins pe bot, sau plescait de buze) fiind o izbire sau unire inflacarata provenita din iubire in care gura unuia apasa atat de tare pe gura celuilalt incat la dezlipirea buzelor se aude un zgomot de placere".
In evul mediu o sotie care ar fi sarutat alt barbat decat sotul ar fi fost supusa oprobiului public, desi se cunosc multe cazuri din secolul al XIII-lea in care atunci cand un barbat pleca in calatorie femeia nu-l saruta la despartire numai pe sotul ei ci si pe insotitorul acestuia. Fapt divers: un tribunal englez din secolul al XVI-lea a condamnat un sot care-si batea nevasta la a o… saruta de doua ori pe zi; in caz de nerspectare a sentintei respectivul urma sa execute o pedeapsa intr-o tabara de munca. Ghiciti? Barbatul a ales munca!
Oamenii din zona de Sud a Oceanului Pacific, pe teritoriul insulei Mangia, nu au cunoscut sarutul pana pe la inceputul anului 1700, la sosirea europenilor.
Mentionarea primului sarut intr-un document istoric dateaza de prin 1500 i. Chr.
In jurul anului 350 e.n., sarutul este din nou mentionat in poemul epic indian "Mahabharata" ca fiind un semn de afectiune intre oameni.
Dupa Christos, in sec. al VI-lea, Kama Sutra vorbeste deja de binecunoscutul sarut, sub forma a trei variante in functie de reactia care se asteapta la acest act.
Aceste trei feluri de sarut sunt amintite si de vechii greci si romani.
In Imperiul Roman, fiecare asemenea sarut avea alta denumire, in functie de bagajul de senzatii: osculum, basium, saviolum. In Evul Mediu, biserica catolica l-a interzis, fiind acceptat doar ca marturisire a iubirii fata de Christos.
Potrivit antropologilor, grecii antici au invatat despre sarut abia dupa ce Alexandru cel Mare a invadat India in 326 e.n.
De-a lungul istoriei, diferitele culturi au facut din sarut un gest solemn. De exemplu, sarutul pe care tinerii casatoriti si-l dau la sfarsitul oficierii slujbei religioase a fost considerat inca din perioada Imperiului Roman ca un legamant pe care cei doi il faceau unul fata de celalalt si amandoi in fata lui Dumnezeu. Un obicei care se pastreaza si azi.

In China si Japonia, saruturile erotice nu aveau loc niciodata in public. Desi existau, ele trebuiau ascunse in spatele unei cortine, contrar a ceea ce se intampla in Europa sau Statele Unite. Pana dupa Razboiul Pacific, statuia lui Rodin, intitulata “Sarutul” a fost interzisa expunerii in public.
In China si Japonia, saruturile erotice nu aveau loc niciodata in public. Desi existau, ele trebuiau ascunse in spatele unei cortine, contrar a ceea ce se intampla in Europa sau Statele Unite. Pana dupa Razboiul Pacific, statuia lui Rodin, intitulata “Sarutul” a fost interzisa expunerii in public.
In tarile mediteraneene sarutul pe obraz indeplineste rolul de salut atat pentru femei, cat si pentru barbati, fara a conta sexul celuilalt si este folosit chiar si atunci cand participantii fac cunostiinta pentru prima data.
In Italia si Franta oamenii sunt extrem de relaxati cand vine vorba de sarutul conventional. Ei stiu cand sa sarute si de cate ori. Pentru ei sarutul nu este o actiune de care sa se rusineze si, prin urmare, nici ceva care trebuie camuflat.
In state precum Marea Britanie si Germania, gestul sarutului pe obraz se practica intre femei, dar si intre acestea si barbati, daca se cunosc foarte bine sau sunt rude. In aceste regiuni, regula cere ca barbatii sa nu se sarute pe obraz - pana acum cativa ani, sarutul pe obraz intre barbati era un adevarat tabu in Anglia. Prin 2008 s-a dorit interzicea sarutului in gara, intr-o localitate din Marea Britanie.
Numarul de saruturi pe obraz variaza de la o regiune la alta. Pentru scandinavi, un singur sarut este suficient, in timp ce francezii sunt renumiti pentru sarutul dublu (unul pe obrazul stang, altul pe cel drept). Olandezii si belgienii prefera sarutul multiplu, cuprinzand cel putin trei saruturi.
Francezii sunt campioni europeni in domeniul sarutului atat in ceea ce priveste rolul pe care il joaca acesta in viata lor, dar si cand ne gandim la interesul pe care il arata subiectului.
A existat o vreme in care lucrurile stateau altfel: pe cand francezii treceau drept retrasi englezii erau considerati ca fiind cei mai pupaciosi din Europa.
In 1466, un nobil boemian, Leo von Rozmital a consemnat ca in Anglia se obisnuia ca atunci cand oaspetii ajungeau la un han, hangita si toti membrii familiei sale sa mearga si sa-i intampine - si oaspetii trebuiau sa-i sarute pe toti; a mai observat ca la englezi acest gest avea acelasi rol pe care il are in alte parti stransul mainilor.
Pe cand a vizitat Anglia in 1499, olandezul Desiderius Erasmus i-a scris prietenului sau Fausto Andrelini (poet italian) sa vina repede in Anglia pentru ca “aici sunt fete cu chip de inger, atat de supuse si de blajine incat le vei prefera de departe muzelor tale. In plus, exista aici un obicei niciodata suficient laudat. Ori de cate ori vii, toata lumea te intampina cu un sarut; cand pleci, se despart de tine cu alte sarutari; daca te intorci, te saruta din nou. Vin sa te viziteze, iar pupaturi; cand pleaca, trebuie sa-i pupi tu. Oriunde te-ai intalni cu ei, sarutari din plin; in fine, oriunde te-ai intoarce, nimic altceva decat sarutari”.
Nicander Nucius, un calator grec, scria, tot despre englezi: “Dovedesc o mare naturalete si absenta oricarei gelozii in comportamentul lor fata de femei. Nu numai ca membrii aceleiasi familii se saruta pe gura, dar o fac la fel de bine si cu oamenii care le sunt complet straini”.
In Anglia, declinul sarutului – sa-l numesc astfel - a inceput in secolul al XVI-lea, dar a continuat sa supravietuiasca pana la Restauratie. Considerat invechit, obiceiul sarutului fusese abandonat de ceva vreme de catre francezi, iar cand Iacob II s-a intors in Anglia a introdus si aici eticheta franceza, inclusiv repulsia fata de sarut.
Foarte curand, curtenii si nobilii britanici au inceput sa abandoneze obiceiul sarutului in favoarea plecaciunii, adoptand “atitudinea rafinata si rezervata” a… francezilor

Definitii ale sarutului:
- punctul pe “I” din “a iubi” ((Edmond Rostand);
- actul de nastere al idilei (Balzac);
- graiul fara cuvinte al inimii (Shakespeare);
- picatura ce umple cupa iubirii (Tolstoi);
- inceputul si sfarsitul dragostei (Goethe);
- inima adusa pe buze (Gorki);
- scanteia ce aprinde focul amorului (Musset);
- rendez-vous-ul a doua perechi de buze (Tristan Bernard);
- maruntisul cu care dragostea isi face platile (B. Show)

O femeie saruta, in medie, 29 de barbati pe tot parcurul vietii si fiecare persoana petrece, in medie 20.160 minute (doua saptamani) sarutandu-se.

Cel mai lung sarut din lume a durat 130 ore si 2 minute.

66% la suta dintre oamenii inchid ochii atunci cand saruta.

Un sarut obisnuit ajuta la arderea a 2 calorii, pe cand un sarut "frantuzesc" elimina 5 calorii.

Varsta medie la care o persoana experimenteaza primul sarut este 14 ani.

Resurse: diverse articole, wikipedia, Istoria secreta a sarutului, de Julie Enfield (autoarea e de parere ca "un sarut ne poate spune totul despre iubire”), Ed Elena Francisc Publishin

http://diana-kundalini.blogspot.ro/2012/ … .html

https://youtu.be/zsfj9j0kjoU

Moderatori angel_angel39 Galateea admin