Bucati de inima...
Ceatza...si racoarea.
Mereu imi dorisem sa stau pe treptele unei cabane,dimineata ,cu o ceasca de cafea,aburinda,sa urmaresc fuioarele de ceatza ce se ridica intr-un dans jucaus.... Acum...era altfel. Muntele era aici,in fatza mea. Ma uitam in sus ,dorind sa imbratisez cu privirea-mi ,explozia de culoare izvorata din fiecare frunza.parfumul lor specific sa ma imbete mai ceva ca izul celui mai scump si vechi vin,iar ciripitul timid al vreunei pasari ratacite,sa-mi mangaie auzul.. Nimic...nimic din toate astea...doar ceatza,densa ,s-o tai cu cutitul...nici prispa prietenoasa ,nici aburii cafelei aromate ,nici privirea barbatului iubit... Hmmm... Ceatza si racoarea...ii invaluiau trupul slabit de zile intregi ,de prea mult plans... Nu mai era prietenoasa,nu se mai ridica ,anuntand sosirea unei zile calde...dimpotriva...ma sufoca...si,parca ,ma hipnotiza... As fi vrut sa fug,o stare de neliniste imi cuprindea sufletul ,precum o iedera ce se cocoatza incontinuu si-mi umbreste trup si suflet... Incerc sa ma misc...un pas ,apoi un altul,incerc sa-mi amintesc cum e sa fugi...fugeam in copilarie,imi placea.De multe ori ,fugeam ca cei mari sa nu-mi aplice tratamentul ..de corectie..,cateodata ...fugeam de mine... Acum,as vrea sa reusesc sa ma strecor ,pe aleile pustii si intunecate ,iar pasii mei sa gaseasca singuri calea catre casa. Acasa... Cat de trist Nu exista ,,acasa,, ...era un loc pustiu,lipsit de dragoste si care,doar ,ma ferea de privirile curioase... As fi vrut sa umplu acest gol...sa-l umplu cu tine... Pentru o vreme ,parca prinsese viata. Aici te gaseam,de multe ori te asteptam infiorata si nimic in lumea asta nu-mi aducea mai multa liniste... Eram fericita.. Sa te astept,sa ma framant ,sa ma intreb...cand ai sa vii? Cum imi vei zambi si imi vei spune ca abia asteptai sa ma vezi,sa-mi vorbesti,sa ma strangi in brate si sa ma saruti...Sa-ti spun cat de mult te iubesc... De multe ori,intrebam luna si stelele ,cand ai sa vii? si ,le rugam sa-ti fie aproape... Uneori,vorbeam cu ploaia ,si-i spuneam ,cu picaturile cristaline si pure,sa te mangaie duios ,precum saruturile mele... Rugam soarele,in taina,sa trimita cea mai blanda raza ,sa-ti incalzeasca sufletul...pt cand vei veni... Acum...nu mai vorbesc cu nimeni...ma zbat neputinciosa intr-o ceatza ce-mi invaluie trupul si sufletul... Ceva ,nu mai este cum era... Si nici nu va mai fi... Nu mai esti tu... Atunci cand ai plecat,in urma ta,au ramas ...bucati de inima... |
Comentarii
Pagini
1 2 3angel_angel39
Minunata piesa
Pt tine :Conexiuni,,Mai ramai putin,,
Noapte buna!
angel_angel39
Mi-ai lipsit...
Bluedreams
Iti multumesc din suflet
Noapte buna ,tuturor.!
Ingerasii sa va vegheze somnul!
Pe maine !
angel_angel39
Eu inca mai sper ca e doar un vis urat...
Poate mai exista si minuni....
gicageo
angel_angel39
Este de aceeasi natura.
Dragostea este o scanteie divina ca si sufletul si,tot ca el,e incoruptibila,indivizibila,nepie ritoare.
E un punct de foc in noi,nemuritor si infinit,pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge.
Il simti arzand pana in maduva oaselor si il vezi stralucind ,pana in adancurile cerului,,.
Victor Hugo
angel_angel39
Pt ca suntem oameni buni,cu suflet ,si ca ,atunci cand suntem aici ,dam ce este mai bun si mai frumos din noi...
Si este o placere sa fim intre noi.
Dincolo de statul in fata monitorului si de alte carcoteli,ne place sa fim aici,pt ca,pur si simplu,ne simtim aproape
Gica
Esti un om deosebit,si sunt fericita sa te citesc mereu,pe toate bloagele
gicageo
Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Mai mult decât orice pe pământ!
Căci mâine, tu nu vei şti de vei mai fi,
Preţuieşte secunda, şi vei trăi!
Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
De ziua de mâine se leagă speranţa!
Dar astăzi este ziua ta,
Trăieşte-ţi clipa, nu uita!
Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi alege azi, moartea ori nemurirea ta!
Căci ziua de mâine nu este a ta,
Trăieşte-ţi secunda, nu uita!
Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Iar astăzi dacă auzi cuvântul,
Vino! La Isus şi fă legământul!
Şi fericirea o vei avea!
Preţuieşte secunda, trăieşte-ţi viaţa,
Şi laudă pe Dumnezeu!
Căci viaţa de la El o ai,
Şi pace, tot de la El primesti!
Preţuieşte-ţi aproapele, cât timp este în viaţă,
Şi fi fericit, alături de el!
Căci voia Domnului, este în aceasta,
Şi atunci împlinit, tu vei fi mereu! "
poezie de Ovidiu Kerekes
angel_angel39
UIte ,ce de oameni minunati...
De aceea va iubesc ,pe toti...
De aceea ne simtim bine unii cu altii
Sufletele se simt,fara sa se cunoasca sau sa se vada...
NU -i poti pune masca sufletuli...
Iar ,acesta,se simte,prin ecran,la distanta,peste oceane,oriunde...
gicageo
angel_angel39
Multumesc mult.
Pagini
1 2 3