intr-o viata de om exista o singura dragoste adevarata , numai una care conteaza si dainuie vesnic impreuna cu unul singur .

Cred că sunt puține persoane care mă cunosc cu adevărat. Nu pot spune că sunt un om simplu sau ușor de înțeles. Sunt o fire contradictorie, complicată. Și apreciez enorm oamenii care încearcă să mă înțeleagă și nu se grăbesc să mă judece.
Sunt zile în care confortul patului meu îmi aduce cea mai mare satisfacție, dar sunt și zile în care mă pun în mișcare și la sfârșitul zilei, când trag linie, sunt uimit și eu de câte am reușit să fac.
Sunt momente când devin egoist, când mă gândesc doar la mine și trebuie să recunosc că uneori, lucrul asta m-a scutit de câteva suferințe în plus la momentul respectiv, dar m-a și dezavantajat în timp.
Mă înspăimântă ideea de a fi neputincios. De a privi un lucru, o situație, un moment fără a putea face nimic pentru a-l schimba. Mă înspăimântă faptul că deseori, realitatea te ajunge din urmă și îți arată cât ești de “mic”… pentru că da, uneori, nu e vorba doar de voință. Uneori, oricât de mult ai vrea să fie altfel, nu îți stă în putință să poți schimba acel ceva.
Cred în DOI, cred în prieteni deși până și prietenia a devenit în momentul de față un lucru relativ, cred nu-ți ajunge o viață pentru a cunoaște un om cu adevărat, cred că printre lucrurile pe care ar trebui să le trăim de mai multe ori în viață se numără copilăria.
Iubesc marea. Nu mă satur niciodată să o privesc, să o miros, să o gust. Pentru mine e un infinit care nu mă sperie, ci mă încântă.
Iubesc oamenii frumoși sufletește. Mă inspiră și mă fac să cred că dacă vor, oamenii chiar pot fi buni. Nu am întâlnit mulți, dar aceia pe care i-am întâlnit mi-au dăruit puțin din lumea lor, înfrumusețând-o și pe a mea. Am descoperit astfel, că încă mai sunt oameni care dăruiesc pur și simplu, fără să aștepte ceva în schimb.
Sunt omul care iubește fără să fie gelos. Pentru unii oameni asta e un paradox, pentru că în mod greșit, în prezent, iubirea e asociată cu gelozia și invers. Fals. Îmi place să cred că am ajuns în punctul în care îmi pot da seama că ceva nu este în regulă din atitudinea omului de lângă mine. Mi se pare mai simplu și mai puțin extenuant. Prima variantă e o pierdere inutilă de timp și de energie.
Îmi place viața. Îmi place să mă simt bine, să fac ce-mi place, să am în preajmă oameni alături de care mă pot dezvolta. Îmi place să dansez și dansez oricând am chef. Îmi place muzica buna. Îmi plac săruturile pe frunte și îmbrățișările lungi.
Nu îmi plac oamenii aroganți. Oamenii care se cred superiori, deși intelectual sau spiritual, nu sunt. Nu îmi plac oamenii care își rezolvă problemele într-o manieră agresivă. Nu îmi place să fiu tratat ca pe un obiect. Urăsc să mi se impună lucruri sau să aflu lucruri neadevărate despre mine. Nu pot spune că nu mă afectează într-o oarecare măsură, diferită, în funcție de fiecare om în parte, ce văd sau ce aud. Nu pot spune că m-am obișnuit cu răutatea care poate exista în oameni și nici nu cred că o voi face.
Nu pot spune că sunt o persoană calmă care trece cu răbdare peste toate mizeriile, dar după ce mă aprind, îmi trece.
Mi-am dat însă seama că nu trebuie să demonstrez nimic, nimănui. Că important este să fiu împăcat eu cu mine, să fiu conștient de lipsuri și să încerc să le acopăr, pentru ca indiferent de situație, să pot spune cu mâna pe inimă că nu mi-e rușine de ceea ce sunt sau ce am făcut. Am învățat că Dumnezeu îți scoate în cale oameni care să te ghideze în momentele cheie din viața ta. De multe ori, târziu îți dai seama care a fost scopul acelui om apărut în viața ta și de ce în momentul respectiv. Am învățat că iubirea te face să te simți deopotrivă, cel mai puternic și cel mai vulnerabil om de pe pământ.
Am învățat că pentru a fi în armonie cu alții, trebuie să ai o relație frumoasă cu tine însuți. Să știi să te ierți, să te accepți, să înveți, să uiți!

Întotdeauna am considerat că uneori avem nevoie de un pansament sufletesc, chiar dacă acesta vine din partea unor oameni pe care nu îi cunoastem… sunt cuvinte care dacă sunt spuse atunci când trebuie sunt un adevărat balsam pentru suflet!

baiat singur caut jumatatea!

Instinctul meu atunci când cunosc o persoană nouă e să zâmbesc şi să glumesc, pentru a destinde atmosfera. De asemenea într-o conversaţie sunt prima persoană care vorbeşte despre viaţa personală, de tipul am fost la bunicii mei în vizită şi…., să vezi ce am păţit ieri, merge chiar şi cu situaţii penibile, de asta am învăţat să nu-mi mai fie ruşine, pentru că s-au strâns prea multe. Eu spun toate acestea şi pentru că vreau ca eu să mă simt bine în primul rând, aşa trec la pasul următor, de a cunoaşte persoana respectivă.