Timpul.....
Daca as putea sa dau timpul inapoi, l as da....si apoi as astepta. Cat timp? Atat cat ar fi nevoie. 1 an....3.....17. Sau poate toata viata. Cifre irelevante,caci timpul asteptarii se scurge la fel. Oare de ce unele lucruri nu se intampla cand ar trebui sa se intample...? Poate pentru ca universul asta este facut in asa fel incat sa fim supusi la astfel de ganduri? Ganduri,dorinte care ne fac sa ne analizam viata care s a scurs.....si sa ne aduca in momente de cumpana. "Daca.....sau poate ca nu....dar .....imi este atat de greu sa decid....si totusi.....". Mintea imi este plina de intrebari, de indecizii, de alegeri, de faptul ca scriu aceste randuri fara a analiza daca ele au un sens sau nu..... . Si totusi , nu pot sa nu imi intreb sufletul,inima : cum ar fi fost daca as fi ales sa imi schimb destinul? Ar fi fost unul mai bun....? Si daca nu am facut o..., inseamna ca sunt las? Hmmm.....atat de multe intrebari, la care probabil ca nu voi afla raspunsul niciodata. Dar asta nu ma impiedica sa mi le pun. Stiu, multi vor spune: "cui cares?". Iar raspunsul este simplu: nimanui, in afara de mine. Am ajuns in acel moment al vietii, in care simt ca puteam mai mult, mai bine, mai frumos. Dar oare de ce tocmai acum am ajuns sa simt asta..? Pentru ca motivul pentru care as fi asteptat chiar si o viata intreaga, nu a aparut atunci,cand mi as fi dorit. Ci a aparut acum....,cand a alege sa iti schimbi destinul este atat de greu....de infricosator poate, de teama de a nu te ridica la nivelul cerut..... . Trec prin momente in care nu mai inteleg ce se intampla cu mine. Ma simt pierdut undeva intre doua galaxii nedescoperite inca.... . Ciudat, continui sa scriu fraze fara sens poate pentru multi dintre voi, dar pentru mine inseamna nici mai mult nici mai putin decat granita dintre trecut si viitor. Ar trebui sa ma simt ca un om lipsit de curajul de a decide? Sau poate.....un umil trecator prin viata, care s a afundat in destinul lui obisnuit... . Oricum ar fi, nu pot spune ca nu vor exista regrete. Cel mai mare regret.....este acela ca nu pot da timpul inapoi, sa pot astepta pregatit, momentul in care sa imi schimb destinul. Ma pierd printre ganduri, ma pierd printre cuvinte nerostite si alegeri nefacute. Ma pierd printre tot ce am facut si tot ce nu voi mai putea face. Privesc acum cerul, si mi as dori sa fiu acea stea indepartata, a carei licarire se poate ascunde dupa varful unui ac... . Daca as putea sa dau timpul inapoi, l as da....si apoi as astepta. Cat timp? Atat cat ar fi nevoie. 1 an....3.....17.......
|
Comentarii
stupidddd666
angel_angel39
stupidddd666
stupidddd666
angel_angel39
Cine nu este multumit cu prezentul ,tinde sa se intoarca in trecut.
Sa gaseasca scuze, explicatii, sensuri,interpretari ,...care nu duc la nimic.La ce ar mai folosi?
Odata luate deciziile, fie le luam din lasitate /comoditate/lene/dezinteres, fie cealalta varianta nu era suficient de concreta, sau cel putin nu in viitorul apropiat.Poate ca impulsul nu a fost suficient ,nici convingerea, nici determinarea, poate ca in suflet simtim anumite retineri .
Cine stie?
Toti avem regrete, nostalgii, intrebari de genul:cum ar fi fosta daca..., sau dorinta de a da timpul inapoi.
Cred ca ar trebui sa invatam din trecut , sa facem pace cu el , pentru ca altfel nu putem construi prezentul. Caci prezentul conteaza, nici macar viitorul , pentru ca acesta depinde de deciziile actuale.
Este greu sa treci peste anumite momente, iar uneori nici noi nu vrem sa o facem. Ne sperie necunoscutul ,desi tanjim dupa o schimbare
Suntem precum batranii bolnavi ,ce au prescris pe reteta un anumit medicament ,intra in panica atunci cand nu il gasesc, si mai si refuza un inlocuitor.
Ne cream niste dependente, in iluzia de stabilitate, insa in timp devenim sclavii lor :al ideilor, al persoanelor.
Ne pierdem tot mai mult identitatea si uitam sa traim pentru noi , pentru sufletul nostru.
Ne angrenam in niste mecanisme si incercam sa excludem orice altceva ,insa la un moment dat ne provoaca durere ,plictis, sau nu mai sunt suficient de ofertante
Textul tau m-a impresionat foarte tare .
Se simte zbuciumul tau .
As fi tentata sa spun ca nu vei schimba nimic ,si vei continua aceasta dulce tortura
Vei ignora un timp ,te vei imbata cu apa rece sau vei evita confruntarea cu viata.
Pana la un moment, cand din nou te vor zgaltai aceste intrebari.
De cand te cunosc, sub o forma sau alta, am mai descifrat crampeie din tine,insa azi ....este mai mult.
Si asta imi arata ca esti tulburat.
Sper sa-ti gasesti cumva linistea .
Sper sa te opresti o clipa din aceasta goana pe care o simt in tine .
Poate ca un moment de izolare te-ar ajuta.
Sau poate oamenii care tin la tine .
Pentru ca sunt sigura ca exista.
Orice ai alege, eu sper sa -ti fie bine!
gicageo