Aloha. Ma plictisesc. Si atunci cand ma plictisesc.....scriu. Stiu, nu am talent, dar de fel sunt un ...tupeist, asa ca .....scriu. Subiectul : eu. Eu si prima mea intalnire. Se facea ca eram pe undeva pe la vreo 16 ani si un pic. Se facea ca ea, avea undeva la vreo 17 ani. Am stabilit intalnirea. Am ajuns mai devreme cu vreo 30 de min, deh....emotiile primei intalniri cu o fata....am vrut sa fiu mai mult decat punctual. Mare greseala). Sa revenim. Eu, imbracat a la roker, blugi negri, rupti, tricou Metalica, pe post de curea aveam un lant( destul de gros), la mana dreapta o bratara din piele, lata si plina ochi cu tinte( destul de mari si ascutite, handmade by subsemnatul), in chisoare una bucata pereche adibascheti gheata, zmangaliti cu numele a cateva trupe rock, parul....era, din plin chiar. In concluzie, un roker pur sange de doar 16 ani, atat la port, cat si la cerebel. Am uitat sa mentionez, eram uscat ca dracu' , inalt, iar moaca mea te facea sa crapi de ras, deci eram ....cum se spune azi, a.....coollll!! So.....sosi si za marea ora stabilita, si chiar 10 minute peste. Dar nu i bai, eram rabdator inca de pe atunci. Cand.....ce sa vezi......apare in zare....undeva la vreo 20-30 de metri, viitoarea mea partenera de intalneala. Recunosc, pe atunci inca eram ok cu vederea, deci bateam acceptabil la distanta, sau prin corespondenta. Hmmm....aveam oarecum idee cum arata ea, din descrierea facuta la minunatul telefon fix de acasa, stiti voi.....telefonul acela cu disc. Ce vremuri..... . So.....asteptam sa se apropie , sa o pot deslusi mai bine. Inima batea ca tampita, emotiile erau mari, aproape ca ma scapasem pe mine.....( deh, eram nebun si teribilist in si cu gasca de rokeri, in rest......mielusel sau porumbel), ce mai, tremuram de parca zici ca eram inventatorul Parkinson. Din ce in ce o zaream mai bine, si sincer , imi placea ce vedeam, o pustoaica mai inalta decat mine, cu parul negru, extrem de lung si lasat liber pe spate, imbracata ....strengareste, zambitoare, dar, cu inca doua prietene, care......la un semn, s au oprit pe loc , deci au ramas in spate, lasand o pe simpatica domnita sa vina singura spre mine. Eu, vrand sa ii fac o surpriza, m am intors cu spatele cand ea era destul de departe de mine, situatie in care nu a apucat sa imi admire mecla. Si iote asa.....ajungand domnita la doar 2-3 metri de mine, eu ma faceam preocupat de ceva din sensul opus, m a strigat pe nume, si m a salutat. Eu am tresarit, m am intors brusc, cu un zambet larg si tampit pe moaca( cred ca se asortau una cu cealalta), si am raspuns pe un ton de barbat adevarat, dar topit de emotie : buna, eu sunt! Ei....dragii mei, ce a urmat, a fost ceva mirobolant de.....penibil si de neinteles pt mine atunci). In secunda in care m am intors , iar domnita mi a vizionat moaca dragalasa, a ramas muta de uimire, apoi a belit ochii la mine, a inceput sa rada haotic, si......a rupt o la fuga, intr un fel in care Carl Lewis ar fi fost al dracu' de invidios! Eu....eu.....eu am ramas blocat, atat de blocat incat nici nu am realizat ca ea ajunsese la prietenele ei si acus.....fugeau toate trei de parca la urmarea bau bau. Pai da, se pare ca eu eram bau bau , dar inca nu luasem startul( ca un adevarat gentelman, m am gandit sa le ofer un avans substantial), insa.....vorba aceea, decat deloc....mai bine mai tarziu, so.....am bagat in viteza, am dat drumu' la ambreiaj si ia o la fuga dupa ele. Ce sa mai....ca in filmele lu' nea Nicolaescu, zici ca ele erau Lascarica....iar eu domn Semaca.... . Insa, fiind un bun atlet, si avand si forma aerodinamica....le am ajuns destul de repede. Am strigat o pe domnita, am rugat o sa se opreasca sa o intreb ceva. Intr un final, a tras la boxa, eu la fel( pauza de alimentare si explicatii), si cu limba falfaind in vant, si o ultima gafaiala....am intrebat o: de ce ai fugit de mine? Raspunul ei a fost unul....simbolic: Pentru ca esti prea urat! M am speriat de tine! Ei da, as fi putut sa o contrazic, insa grimasa de pe fata ei....mi a dat de inteles ca spune adevarul). Acus....ca aflasem adevarul misterioasei alergaturi..., nu mai aveam nimic de aflat sau intrebat, oricum simpatica domnita incepuse deja sa faca pasi....so, tot ce am mai putut spune a fost un sec : pa! Si am luat o catinel spre casa, multumit ca totusi nu mi am rupt gatul in incercarea de a prinde domnita, caci in acele momente eram setat doar si numai pe ea, nu si pe unde calcam..... . In final, pot spune doar atat: aceasta intamplare, mi a fost ca un imbold in viata, si m a facut sa inteleg ca niciodata sa nu ma las influentat de aspectul fizic, atata timp cat am mult mai multe calitati pe care le pot scoate la inaintare si cu, care ma pot mandri, si ca niciodata nu voi agrea acele persoane fac parte din categoria : " Muscle without brain"! Vorba aceea...., frumusetea se duce, restul .....mai greu. Reamintindu mi ca am reusit si de aceasta data sa bat campii cu spor, ma simt multumit de rezultat. Just for fun, bre!!))

Moderatori angel_angel39 Galateea admin