Nu pot sa afirm ca sunt buna...La varsta mea nu poate fi vorba de "bunatate",dar,recunosc,detest sa vad oamenii suferind.Cu riscul de-a ma lua in ras,marturisesc ca de cate ori vad un om care sufera,sufar si eu.Nu pot spune ca sunt o credincioasa inraita,de aceea,cred ca,mai degraba,capacitatea mea de empatie este meritul parintiilor mei.In Slatina ar fi fost scoli foarte bune,dar ei au preferat sa-mi dea o lectie de viata pentru care le sunt recunoscatoare.Timp de un an,am facut naveta intr-un sat extrem de sarac de langa orasul meu.Experienta m-a maturizat si uitati-ma acum la "Facultatea de litere"asteptand sa devin ceea ce am visat dintotdeaunarofesoara de romana