*Pășește cu grijă în sufletul meu...ți-aș spune să te descalți dacă nu e prea mare deranjul,să pășești ca și cum ai pluti,să nu-ți simt pașii apăsați și grei.Acum e curat...e liniște acolo...am aerisit și miroase frumos.Știi cum miroase?Miroase a tei. Așa spun eu că miroase sufletul curat.Am avut multă dezordine în suflet...mult noroi.Până acum nu am rugat pe nimeni să se descalțe. Iar oamenii au intrat fără să țină cont de nimic.Au intrat tropăind, parcă strivind tot ce-am așezat în mine.Și știi ce au lăsat în urmă Și-au lăsat toate neîmplinirile lor și toată amărăciunea.De ce mi-au lăsat-o?De ce să plâng eu lacrimile altor oameni când le am pe ale mele?Așa că am decis să pun niște reguli de bun simț la intrarea în suflet.La orice intrare e pus câte un semn,câte un avertisment...așadar...în sufletul meu nu se mai intră încălțat,ci cu tălpile goale,nu se calcă apăsat,ci se merge ca și cum ai călca pe nori,se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.De asemenea,am instalat și un detector de falsuri,așa că mare grijă.Sufletul meu nu e de vânzare și e foarte primitor dacă sunt respectate regulile de la intrare.Mulțumesc pentru înțelegere și… bine ai venit!*

...un pic de gri...hmm...poate si un pic de indigo...violet...un pic de verde...poate un strop de portocaliu *as fi acuzata ca sunt de la PDL*...mai bine un strop de galben ,asa, ca floarea-soarelui in razele soarelui, intr-o dimineata inrourata ... un pic de rosu... ca petalele fragile ale unui mac printre spice...sau poate un strop de albastru... liber ca cerul...sunt o lume in culori..o PROVOCARE

...cineva, m-a intrebat zilele trecute ce as vrea sa fiu:o frereastra deschisa sau o oglinda...