Statea in blocul vecin, era mecanic si il stiau toti din cartier.Prima data cand l-am vazut a fost la masina mamei, tata l-a adus sa mestereasca ceva la ea.A reparat-o de zeci de ori.
La revolutie era in armata, in Campina.In seara de 23 decembrie au fost trimisi 80 de militari de la Campina sa asigure paza Aeroportului International Otopeni de asa-zisii teroristi.Dintr-o eroare a comandantilor de-atunci cei care pazeau deja aeroportul nu stiau de ei si, crezand ca spre ei se indrapta teroristi, au deschis focul.34 de militari au pierit in acele momente de groaza si multi altii au fost raniti.El si-a pierdut piciorul atunci dar nu si pofta de viata.Dupa multe chinuri a reusit printr-o fundatie sa obtina o proteza din Germania dar cu data de expirare, normal.N-am vazut sa o schimbe chiar cand proteza ii producea rani, fiind uzata.Pentru ca nu s-a putut, pentru ca traia in Romania, pentru ca el platea pentru greselile altora si pentru ca coruptia si sistemul birocratic de la noi te face sa te lasi pagubas.
A continuat sa munceasca, sa zambeasca, sa bea si sa fumeze.Avea o forta de invidiat, scotea de unul singur cutiile de viteze de pe sasiu.Intr-o vacanta de vara m-a luat sub aripa lui ca ucenic, crezand ca ma voi alege cu o meserie.Nu mi-a placut dar asa am invatat si eu mecanismul masinii si pot spune ca as fi in stare sa schimb o piesa la masina.Aveam mainile pline de ulei mai mereu si mirosul ala specific in nari dar aveam multe comenzi si banii veneau.
Stateam multe ore de vorba si ba imi povestea, ba ma invata cate ceva...in special legile fizicii, pe care eu nici acum nu le-am asimilat complet.Mereu imi spunea ce om mare a fost tatal meu si ca ar vrea sa ajung ca el.Avea un singur defect....cand se apuca sa bea, nu se mai oprea si incepea sa vorbeasca mult.Culmea era ca era perfect constient de ceea ce vorbeste. Dar, stiind prin cate a trecut in viata, cred ca si eu m-as fi apucat de baut.De fiecare data cand am avut nevoie de ceva, m-a ajutat...si pe mine, si pe altii ca asa era el.Acu cativa ani mi-a aratat fluturasul cu pensia lui "speciala"....570 de lei, mi-a spus cu lacrimi de durere si neputinta in ochi "Pentru asta mi-am dat eu piciorul"..
Anul trecut cand am fost acasa m-am inarmat cu un pachet de tigari si 2 sticle de bere si m-am dus la el, plangea de bucurie ca ma vede si ma tot intreba cum sunt, daca sunt bine.Era schimbat, slabit si fara vlaga...nu mai era cel pe care il stiam eu.Am fost socat dar ma bucur ca l-am vazut.
Avea doi frati...pe unul l-a pierdut acu 10 ani...acum s-a dus si el.Am sunat pe numarul lui si mi-a raspuns mama lui plangand "l-am gasit azi-dimineata fara suflare"...am inlemnit, am bolborosit ceva si am inchis!
Ramas bun, prieten drag!...Nu te voi uita niciodata!...Dumnezeu sa te ierte!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin