Epistolar zorit
Putea fi dor tema ultimilor săptămâni: dor. O temă intensă, sfredelitoare. Am alungat-o, apăsător reiterantă cum o simțeam, și am pus-o pe seama unei vârste la care temele abstracte câștigă teren și ne tulbură liniștea liniilor. Și Baudelaire ura tot ce e tulburător de linii și ți l-aș reciti acum, el fiind deja mort fix înainte să împlinească vârsta mea de acum. Dor, deci dor, de ce mi-e dor, ce atâta dor... și răspunsul m-a fulgerat fără să ocolească; mi-era dor de sărut. Știi ce este sărutul? Desigur că știi, toată lumea știe. De ultima parte mă îndoiesc un pic. Sărutul este timp la dispoziția ta, când îți îngădui să respiri aerul altcuiva, când îți permiți răgazul să simți cu fiecare papilă gustul aromitor și înrobitor al ceea ce se află după două buze deschise în așteptare și este preocuparea aceea care nu-ți cere nimic altceva decât să continui. Ține de foame, de sete, de țigară, de alinat o durere; să îl prelungești la nesfârșit convins că nimic altceva în jur nu se poate întâmpla. Mi-e și mai dor de sărutul acela care face să nu conteze că nu poți ieși de sub umbrela de paie din vamă, fiindcă plouă torențial: ești în public dar ai sărut și e suficient, habar n-ai cât durează ploaia.
... ei bine, "partenerii" secolului XXI sunt de o franchețe năucitoare: "aha, bine, hai să te sărut pe acolo și pe acolo și să trecem la ceva mai aplicat, fiindcă mâine avem program lung". Unde este trăirea aceea fără de care nu puteai să adormi, nu puteai să te trezești, nu puteai să te simți împlinit. Gustul acela care era numai al ei și nici nu căutai și nu aveai nevoie de altul. Sărutul din ploaie, din pat, de pe balcon, din mașină, de pe stradă... care devenise ideea de sărut, esența lui, filosofia... Există o singură contopire care alungă timpul, îl distrage, îl ignoră, îl re f u tează, iar aceea este contopirea a două bucurii mici într-una fără granițe, adimensională. Cât trăiește sărutul, trupul și mintea nu consideră nimic prea zburdalnic, caduc, năstrușnic sau imoral. Nici măcar că ai putea zbura... întoarce-te, vreau să-ți văd aripile! |
Comentarii
Pagini
1 2DrPoenaru
angel_angel39
Pai,sa mai vii,de aceea am si sters,nu-mi parea in ton cu scriitura aceasta atat de rar intalnita pe aici ,si nu as vrea sa te superi,dimpotriva,imi doresc sa te mai citesc
DrPoenaru
DrPoenaru
DrPoenaru
restante
PS ce de lume bună, o să mai vin pe aici
danbvsb
danbvsb
angel_angel39
Sper ca aripile-mi sunt in siguranta!
DrPoenaru
Nici nu se împrumută...
angel_angel39
Pagini
1 2