Cobradera mi-a inspirat nişte gânduri... Ar putea fi un fel de meditaţie pentru întrebarea ta, Inkubus.

Durerea pâinii mele de acasă

Cu lacrimi a fost plămădit aluatul tău,
dospit la soare
şi muncit de mâini trudite
chinuit,
în veacuri suferinde.

Pentru ogorul lor mulţi au murit
şi s-au luptat... Cu cine?
Cu toţi cei care au râvnit
la colţul meu sărman
de pâine.

Aveau şi ei,
dar mai voiau, imperii a întinde
muşcând din noi,
hapsâni şi hămesiţi,
făcând vărsări de sânge.

Cum să le pese de acum,
când munţii sunt goliţi
şi scrum
lăsară-n a lor urmă
şi codrii toţi ciuntiţi?

E sărăcie-n a mea ţară,
şi greu să mai aştepţi ceva,
când doar bunicul
mă mai cheamă
să stau cu el în vatra sa.

Timişoara, la 05.10.2015

Excepţional, Cobradera!
Dacă asta scriai înainte de a pleca, tare mult aş vrea să ştiu ce ai notat după un timp de şedere în străinătate. Nu contează dacă ai revenit sau nu încă.

Meerkat ,ce zice? Îți spun acum:Rațiunea zice stai în De, inima zice mergi acasă.

Din Brăncuși citare la întoarcerea de la Paris , pe aceste meleaguri : "V-am lăsat săraci si proști, vă găsesc și mai săraci și mai proști"......și comform statisticilor europene (dealtfel singurele credibile ) situația nu s-a schimbat dimpotrivă s-a agravat.....dar ești binevenită ....revin-o în turma de retarzi de ești plictisită de CIVILIZAȚIE........