,,Mă iubeşti? Te vreau lângă mine!" Stimată domnişoară, oricât de tentant şi de edulcorat ar fi titlul acestei mini postări, nu pot să o fac pe indulgentul şi să trec nepăsător cu vederea peste faptul că aţi cam dat cu entuziasmul în baltă şi cu iubirea de pereţi din momentul (prost inspirat) în care aţi propus, spre dezbatere, subiectul cu pricina. Spun aceasta pentru că, după umila mea ştiinţă, atunci când dăruim, dăruim CUIVA, şi nu ,,la cineva", iar expresia ,,fie...sau..." este cam străină de săraca limbă română (probabil că, din grabă sau inflamată de efuziuni sentimentale, aţi dorit să ne umpleţi sufletul cu ,,fie..., fie...". Din toată inima, în locul unui amărât de inel sau de coclit de lănţişor de pe tarabă, imune la bazaconii lingvistice, vă propun să vă autocadorisiţi cu un manual de gramatică, mult mai util şi cu bătaie mai lungă, având în vedere că aţi ales să vă exprimaţi şi pe blog. Altfel, riscaţi să vă tot ocolească iubirea cu majuscule, la fel şi persoana care, nu-i aşa, din dragoste, şi-ar dori să vă aibă mereu aproape...Fără supărare!

Dar cand daruiesti cuiva inima, o faci dintr-un lantisor sau inel?