Dorului ii spun așa : Hai, hai-hui!
Hai undeva.

El mă lasă și mă ia. Cât vrea el, așișderea.
Eu ii spun neîncetat : fugi d’aci
El e blocat și ne’mpăcat.

Stă pe uliță acum, se zgâiește la parfum.
La parfum de iasomie, cică mie bun să'mi fie.
Că miroase tot a vara, de parcă el chiar zboară
Pe al gândului alean, spre un magic pământean.

Când prin munți ne-am rătăcit, el îmi spune c-am mințit.
Dar eu nu mint de fel, el e mare pișicher.
Și pe râuri și în cer, el e totuși un mister
Vine repede. Te ia. Și rămâi a nimenea.

Stă pe plajă, la bronzat. Cred că vrea un nevrozat
Sa fie și scărpinat, gâdilat și alintat.
Pe faleză trece agale. Un gând mic, cu’n șiretlic.
Vrea el cu tot dinadinsul, să mă prinda toată’n dânsul.

Dar eu nu mă las, neam. Să mă fure pe maidan.
Dau din coate și zbier tare. Vreau mai bine demolare.
Suflet trist si pustiit. Dar cu gândul liniștit.

Crede el ca’a câștigat. Eu îi spun răstit și tare
Că e la îmbălsămare. El se face că n’aude
Ma ia viu să mă sărute. Și-l mai păcălesc un pic
Când zâmbesc dintr-un buric.

Dorule, inimă grea. Pleacă, te rog, dumneata.
Că și data ce trecu mă duru. Cât mă duru.

Amu, mie mi-este bine. În cămașa de pe mine.
Stai cuminte în al tău loc. Eu de data asta nu mă joc.
El nu crede’n continuare. Până îi ofer un soare.
Acum pleacă și mă lasă. Cu cine mă duc acasă ?

Viață scurtă și puțină. Să te fac oare plină ?
Să chem doru’ înapoi ? Să îl pun intr’un trifoi ?
Spuneți voi, dragi audienți. Merită să-l fac atenți ?
Să-l caut de dor pe dor? Sau mai bine mă cobor
Din prea plinul meu sublim și mai viețuiesc putin ?

Că de dorul rău te doare, parcă se rupe o floare.
Și o rază nu coboară din cerul de groază.
Tu stai lin și zen pe fază. El mereu te faultează.

Este bine, este rău să ai dorul frate ?
Și să îi refuzi suspinul când el este totuși divinul ?
El e un meschin. Îl îmbăt cu vin.
Îl plimb pe cărare. Îi fac plecăciune.
Îi spun vorbă mare. Ca să mă măsoare.
Să-mi ia sentimentu’. Pentru postamentu’.

Că dacă-i măsură, potrivit de ură
Și de amoreală îi cu chibzuială
De data aceasta mă ia chiar năpasta.
Fără sentiment, suflet impotent
Stai și taci acolo, pân’ la ora nouă
Dar dupa aceea să îmi dai binețe pentru frumusețe.
Și pentru păcate. Să le iei pe toate.

Dorule atât îți spun. Nu mă face tu nebun
Când îti spun eu, când îți spun,
Că dorul e cel mai bun
Te învârte, te sucește. Se ascunde după dește’.
Vine încolo, pleacă’ncoa. Am eu ac pentru cojoace
Că de nu aș mai avea m-ai răpune dumneata.

Nu mă face de ocară. Te iubesc pâna diseară
Dor de inima albastră. Dor de dumneavoastră.
Dorul ăsta blăstămat. Când l-am vrut nu l-am aflat.
Acum vine și mă fură. Chiar din a mea bătătură.
Las să vie pe’nserat, sunt imun și mă mai fac.
Mai devreme, mai târziu, îl arunc eu pe pustiu.
Ete, stau și mă belesc dorului că ‘nebunesc.
Dor drăguț, finuț. Ia du-te tu la apus.
Mi-e necaz și mi-e rusine dorule să cred in tine.
Du-t’ la altul ce te vrea în buzunare
În portofel mai puțin. Că esti și plin de venin.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare. Dar la iarnă, pe răcoare.

Să-i iau cămeșe. Să nu-i mai pese.
Să-i iau batic. Căci nu vreau nimic.
Să-i iau ițari. Dar îi sunt mari.
Să-i iau ilic. Hai, mai stai un pic.

Tinerețe, floare rară. Dorului îi e amară
Că nu stăm la iubit. El pe loc ne-a împietrit.
Dor nebun și dor de ducă. Pe mine mă mai apucă.
Dor de a mea tinerețe. Acum, pe la bătrânețe.
Dor de muncă nu mai am. Dor de club iar e în van.

Dorului îi spun atât. Să îmi țină de urât
Și acum în încheiere sper că v-am făcut plăcere.
Altădat’ nu mai citi. Ale mele mari prostii.

Pân’ la urmă știu
Viața e….pustiu.

PS :
Dorul are multe fețe
Dorul de copilărie. Dorul mamei el îl știe.
Dor de fata cea plecată , departe în lumea lată.
Dor de tata ce nu mai este. Dor de carte, de poveste.
Dor de băiatul iubit. Ce-i alături, negreșit.
Dor uitat în colț de acasă. Dor ce nu vrea să ne lasă.
Dor nebun de vreunul bun. Dor cuminte, să ne’alinte.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin