Ca si o continuare a unui blog precedent, eu astept zmeul.
Aceasta ca sa nu intru cu nimeni in competitie, pe de o parte. Pe de alta parte, imi plac provocarile.
Si apoi, cine sa vrea balaurul cu j’demii de capete? Toti asteapta printul, Fat-Frumosul calare pe clasicul cal alb ….
Ce daca-i vesnic abonat la rolul negativ ? Ce daca’i un perdant notoriu ? Eu il vreau. Si nimeni nu ma poate convinge ca n’are calitatile lui.
Are puteri supranaturale ? Are.
E viteaz ? Este.
Ma va inchide in turnul cetatii ? Evident.
Ce mi-as mai putea dori de la un astfel de mascul feroce ? Cand ma va da de toti peretii palatului de clestar voi agoniza de placerea provocarii.
Ca si o paranteza la afirmatia de mai sus, imi povesteste o prietena (pe bune, o prietena, de data asta) ca a cunoscut un tip. La prima vedere tipul parea ok. Dar la o prima “vedere” omul nu i-a mai spus nimic. Lipsa “chimiei” a tradus-o prin “ n-am simtit ca m-ar putea da de toti peretii “. E si asta o filosofie de viata, un principiu.
Nu stiu de ce femeile echilibrate si cu vagi urme de istetime prefera baietii rai, rebeli . Nu este general valabil dar exceptia confirma regula. Pe undeva exista si o doza de masochism in optiunea asta.
Vazut la o scara micro, a celor de pe matri, si din perspectiva unei femei (reciproca e perfect valabila), exista barbati care intr-adevar vor in viata lor o noua sansa la fericire (jumatatea mult visata/dorita/cautata – off, eu nu’s de accord cu aceasta expresie, de ce sa vrem jumatatea cand putem avea intregul, sau nu ne consideram noi insine completi?!? ). Insa o cauta/o cer mult prea fatis, uneori patetic. Disperarea afisata nu va fi niciodata un bun magnet. Putina psihologie inversa e recomandata. Detasarea e un bun panaceu.
Paradoxul este ca atunci cand nu cauti, culmea gasesti.
PS Cu aceasta confesiune precis voi schimba arhitectura “ferestrelor mele” dupa numarul de caramizi aruncate/primite
https://youtube.com/watch?v=KXir3yuM7UU

Moderatori angel_angel39 Galateea admin