Va propun un subiect mai controversat despre care femeile vor carcoti iar barbatii vor jubila. Cred. Inca n-am deslusit pe de'ntregul natura umana. O va descalci oare vreun om de pe Terra? Hmmm, asteptam extraterestrii
Te-ai decis sa incerci o noua relatie, intri in sarabanda cafelelor fara sfarsit cu intentia de a-l intalni pe el/ea multvisat/e.
Femeie fiind, te duci la acea/acele intalniri pregatita pentru…orice ? Pentru mai mult de o biata cafea? Esti pregatita psihic si mai ales fizic sa treci, eventual, si la un urmator, sau daca nu final, nivel ?
Pregatita psihic se cheama ca esti, daca bei atatea cafele. Fizic inseamna a-ti petrece o zi intreaga la cosmetician/hair stylist/manischiurist @ co fiindca daca, daca se va intampla ?
Hai sa dau tonul si sa va spun o poveste, ca sa incurajez audienta mai…timida. Povestea nu este a mea, ci a unei prietene, dar eu fiind naratorul o sa o adaptez corespunzator, folosind persoana intai. Asadar,
La un moment dat, intr-o pauza de…relatii, beau eu vreo 20’spe spre 50 cafele fara nici un folos decat energizare proprie. Intr-o zi apare EL, cel venit la rand. Cafeaua de juma de ora se transforma in ore, fara numar, fara sfarsit. Incepe ploaia, toti, ceilalti comeseni, se raspandesc care incotro, fie spre masini, fie spre case, fie in interiorul locatiei. Noi nu, ramanem stoic pe loc la masuta noastra de parca tot universal se pune la cale acolo, umbreluta avem…ce conteaza ca stropii nu cad doar vertical, ca ne stropesc in iuresul lor nebun pana la piele prin ricoseul ce-l fac cu podeaua, mesele din jur, etc. Suntem patrunsi de discutie, de noi, suntem curiosi sa aflam, de cele mai multe ori indirect, totul despre celelalt. Ne scrutam cu privirea orice gest, orice miscare, orice grimasa. Gata, chimia, atat de discutata si discutabila , chiar functioneaza.
Momentul despartirii soseste. Ca orisice lucru bun si frumos dureaza putin, nah. El, mai tupeist, se apleaca sa ma pupe corespunzator pe obraji. Pupatul se transforma in sarut de-a binelea. Ulterior mi-a spus ca vina imi apartine in totalitate, ca in miscarea respectiva, cand m-am inaltat/aplecat/habar n-am ce gest facusem ca eram prinsa rau de inaltatorul moment, da’ rau….mi-a atins cu al lui cot sanul. Iar asta a declansat dorinta. Dorinta de a ma saruta pasional.
Va dati seama cum s-a terminat seara, nu mai insist, e nerecomandat minorilor.
Are si o urmare povestea, care nu prea are legatura cu tema propusa, dar e vorba de context si de savoarea momentului respective.
Ne vedem sporadic, deh, ca la inceputuri. Totul bine si frumos. Surlele si trambitele anuntau un viitor lumininos si o vara torida.
Dupa vreo 2 luni vine el si-mi spune ca e suparat. Ca a avut o prietena si nu mai are. Eu, ca o buna cititoare printre randuri ce ma credeam, gandesc, hait, ca vrea sa ne despartim si totusi vrea sa o faca intr-un mod original,folosind persoana a II-a. Ma resemnez si chiar daca vapaia era departe de a fi consumata, zic : I-ati periuta si du-te !. In momentul acela singurul regret era…patul care mergea, fugea, scartia, of, cate vazuse el in ultima perioada, saracul. Deh, ceva sentimente se’nfiripasera ca doar nu faci dragoste doar cu trupul dar firicelul era firav rau.
El, de colo, imi raspunde ca nu e cazul si repeta ca eu nu inteleg. Ca e de fapt vice-versa. Isi aduce si aparatul de ras, si sosetele , etc
Nedumerita gandesc ca am luat-o razna de la atata orizontala si nu mai gandesc lucid.
Logica mea infailibila imi spune ca unul dintre noi precis n-are toate tiglele pe casa.
Apoi vine lamurirea. Constat cu stupoare ca am fost a cincea roata la caruta, amanta de serviciu. Involuntar. Cu oficiala se vedea la fel de rar, cand si cand. Cand cu ea, cand cu mine. Insa acum se decisese sa ma faca pe mine distrugatoare de case. Bun si asa. Viata iti rezerva nenumarate surprise si te pune in situatii de tot rasu’, plasu’. N-am jubilat deloc ca eu am fost aleasa, era doar fericita. Fericita ca e doar al meu si eu doar a lui.
L-am iertat, l-am iubit timp indelungat, ani. L-am parasit. Nu mai conteaza de ce, cand si unde.
End of story !
Flerul prietenei mele i-a “asigurat” o perioada de timp minunata, fericita alaturi de un om cu care a mers din prima departe, departe, pe culmile….. progresului.
Voi ce parere aveti ? E normal, e anormal ? Sa ne infranam dorinta ca sa nu fim considerati frivoli ? Sa fim ipocriti si sa mimam spiritul feciorelnic ? Sau sa fim noi insine atunci si acolo. Prezenti cu toti porii mintii, inimii si trupului ?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin