„Eu plec cu toamna mea prin alte lumi cu zâmbetul îndrăgostit de absolut,
Nu te mai strig, rămân cu florile ucise de sărutările lăsate într-o gară,
Mă duc să-mi caut un alt soare şi-o dragoste ce-n mări albastre-a dispărut,
La porţi de jurăminte, când macii fericiţi de adieri râdeau ca o fecioară!“