Salutare, lume!

Aşa... şi să vedeţi voi că m-au găsit subit talentele ieri. Păi, nu? Cât e toamnă măcar, că la iarnă... ciuciu!

Respectivele constau în a fi cotrobăit pe unde era tot oala mea, atâta că nu fierbea.

Pe un raft (prea înalt pentru mine) din debara, acolo unde în genere lumea normală are de toate, inclusiv zacusca mamei de anul ăsta – zacusca, nu mama - găsesc o cutie.

Memoria fiind scurtă şi scaunul în bucătărie, iau io cutia spre examinare.
Într-un ambalaj nepretenţios şi cam buşit, se afla o păpuşă. Cu rochiţă şi cu ochi deschişi . Nu d’aia rusnacă, ci autohtonă, că aci era pe timpuri o fabrică. (Desigur, erau mai multe.)

Măi, măi! Am ţinut-o aşa un timp, minunându-mă că am uitat de ea. Într-un final, am hotărât că stă bine acolo, între conserve.

Şi gata.

... Pare că soarele apune la Est de ieri.
Am citit că e mult mai rece acum prin zona Moldovei.
Da' io vă salut cu drag!

Dragilor,
Plăcut am răsfoit cu voi o altă pagină din carte.
Căci ziua de azi nu va mai reveni, ci va rămâne între coperţi, la locul ei în biblioteca de calendare.

Mulţumesc pentru companie!

Azi s-au inversat toate cele, Kerid. Doară am anuntat de la bun început.

Thanks, Cara!