... pagini din trecut ...
Zi plictisitoare la birou astăzi. Zi în care a trebuit să trec prin toate hartoagele adunate pe birou. Sute de hârtii, bilețele, scrisori, notițe ... Nu pot să înțeleg cum, trăind în era calculatoarelor, reușesc să strâng atâtea intr-o perioadă relativ scurtă ... am făcut curat acum două luni sau ceva.
Dar nu actul de a le ordona și așeza mă supara ... mă supără faptul că, voit sau nu, ma forțează să mă uit spre trecut. Iar asta mă întristează ... Mă întristează pentru că, inevitabil, văd și greșelile trecutului. În carieră nu am gresit niciodată, cu nimic ... Am fost mereu bun la ceea ce fac. Poate pentru că am încercat astfel să suplinesc cumva toate greșelile pe care le-am făcut față de tine. Si numai tu știi cât de multă suferință ți-am provocat. Am gresit atunci când nu ți-am spus ceea ce simțeam și te-am lăsat să crezi că nu îmi păsa de tine, de noi ... Dar ai trecut peste asta ... pentru că mă iubeai, pentru că stiai ca eram incapabil să îmi exprim sentimentele ... Am greșit atunci când, în urmărirea promotiei mult visate, te-am lăsat în planul doi. Cel mai grav este faptul că mi-a luat atât de mult timp să realizez asta ... Dar ai trecut și peste asta ... îmi spuneai că înțelegi de ce sunt atât de înverșunat ... o spuneai cu atât de multă convingere încât ochii tăi mari reușeau să ascundă durerea ... Dar cel mai mult am greșit atunci când te-am lăsat să pleci în acea noapte rece de toamnă. Ploua cu stropi mari, frunzele ruginite fugeau din calea ploii dar nu reușeau să scape. A fost prea târziu atunci să te mai întorc din drum, te pierdusem pentru totdeauna. Tu plecai cu pași mărunți intrerupti de câte o lacrimă pe care astăzi știu că nu o meritam. Abia acum, după atâția ani realizez cât de mult am greșit față de tine și cred că, poate, nu aș mai face aceleași greseli. Abia acum văd cât de mult m-ai iubit și cât de mult ai îndurat. În sfârșit am terminat cu ordonatul, nimic nelalocul lui pe biroul meu ... Nimic în afara unui bilet vechi de tramvai pe care stă scris un număr de telefon cu roșu. Să te sun oare sau greșesc ... |
Comentarii
elly_anna
dude_me
elly_anna
dude_me
dude_me
2N ... nush neapărat dacă are de-a face cu ce față a iubirii am dat nas în nas ... are mai mult de-a face cu starea de spirit în care sunt la un moment dat și gradul de inspirație ... iar dacă Bacovia făcea estetica uratului, eu ( nu ca as îndrăzni să mă compar cu el ) încerc să fac suferinta ceva mai ușor de suportat ... incerc ... nush dacă îmi și iese ... Dar da ... probabil că la un moment dat vor apărea și texte ceva mai vesele ..
P.S. Bacovia e , cred, poetul pe care l-am înțeles cel mai bine ... sau asa imi place mie sa cred .....
angel_angel39
Sper sa-ti placa...
angel_angel39
Biata inima mea ,doua scrieri ,in doua zile ....
Multumesc