E oarecum sambata dimineata sau vineri noaptea, momente cand sarbatoream liberul weekend cu somn, lene, muzica, glume, cate ceva laude aduse mancarii gatite si poate nostalgia unei iesiri amanate, la munte, la mare sau doar la tara, pe weekendul viitor.
Nimic acum, doar liniste, dar nu linistea accea calda, odihnitoare, placuta ci pare mai degraba liniste ca si cum ne-am oprit din scrasnit dintii si asteptam cu groaza furtuna.

Mi-e ciuda totusi, n-am trecut niciodata prin asa ceva si nu prea stiu cum sa gestionez momentul, zilele, saptamanile. ma intreb din cand in cand: Daca asta e raspunsul umanitatii la supravietuire, ce o sa se intample cu noi, ascunsi in case din ce in ce mai des? Deh, s-a creat un precedent, o sa mai fie...

Pentru sufletul meu mai incerc sa asez cuvinte unul dupa altul cat sa-mi lumineze putin cotloanele, dar nu prea imi iese decat ingrijorarea la suprafata palpaind slab printre sperantele reduse la tacere.

Nu am solutii in vremuri ce sunt acum, incerc de toate, astazi ma gandeam ca totusi muzica ramane o oaza in care pot evada, nu propun un blog muzical, poate o cugetare sau o exceptie de la regula... desi nu va fi asa, mi-as dori sa-mi vad prietenii, si cei virtuali detasati putin din carantina sau izolare in muzica.

Propun o "adunatura" de 1000 de oameni ...sa ne facem in ciuda:

https://youtube.com/watch?v=h9QPhI7UDjo

Moderatori angel_angel39 Galateea admin