Nu o sa sterg blogul precedent, chiar daca deranjeaza, de fapt nici cele dinaintea lui, imi asum ceea ce afirm, o fac constienta de repercusiuni, asta sunt eu si cum e un site de matrimoniale, cineva care are vreun gand sa ma intrebe ce fac, ar putea citi inainte blogurile sa stie cat de cat pe cine a abordat!

Blogul acesta este despre iubire, un subiect dezbatut de sute de ori pe aici, poate si de catre mine, nu-mi mai amintesc. Exista moduri diferite in care iubim, unele vin din instinct, altele din necesitate, cautarea unor satisfacii, sau pur si simplu ireal, la modul... fara asteptari, desi asta nu o cred.

Iubirea materna vine in urma unui instinct firesc si intalnit la aproape toate vietuitoarele, scopul final al vietii e sa se perpetueze, sa aibe urmasi pe care nu-i va avea daca nu-i ingrijeste, apara, indruma, invata corespunzator. La oameni instinctul acesta nu piere niciodata, iubirea pentru copil e pe viata, nu functionam ca alte specii: l-ai adus la maturitate, da-i drumul in lume si uita de el, daca nu pleaca, alunga-l si ... alta generatie la rand. Ce e drept, e destul de greu sa cresti generatie dupa generatie ca om, tinand cont ca macar 18 ani trebuie sa ai grija de una, si sa o iei de la zero cu alta, devine obositor sau imposibil la un moment dat, asa ca facem copii la un an sau cativa ani distanta, crescandu-i impreuna pana la sfarsit, sfarsitul vietii tale ca parinte. Eu una nu cred ca exista dragoste mai puternica, iubire mai profunda, atasament mai mare ca cel al mamei de copilul ei.

Iubirea pentru partener, apare ca o necesitate, nu poti procreea singura si ai nevoie de sustinere pentru a creste copii. Nu stiu cum a fost la inceput, care erau criteriile dupa care iti alegeai partenerul de viata, evoluam de la generatie la generatie si multe se schimba... La mine a fost ideea de prietenie, combinata cu o viata secsuala sanatoasa, lipsa minciunii, sustinerea in viata de zi cu zi, atentia constanta si efortul comun de a face sa ne fie bine in doi. Am simtit si fluturasi in stomac si mici gelozii, n-a durat decat 11 ani, vorbesc de cel cu care am facut copilul, s-a rupt apoi din cauza alterarii a ceea ce fusese initial. Fiecare in parte are propriile lui criterii dupa care isi alege partenerul, e imposibil sa generalizezi tipul asta de iubire, spre deosebire de cea materna.

Ce mai iubim noi? Sufletul omului e complicat si are nevoie de emotii, diverse, asa ca gasim fiecare in parte hobby-uri, mici sau mari preocupari care ne aduc satisfactie la nivel sufletesc. Muntele a fost prima mea iubire de genul, din motive diverse m-am indepartat de el, fara sa vreau. Acum mi-au ramas cateva evadari micute, cuvantul, ador sa citesc si sa scriu, cumva il simt ca face parte din mine, ma bucura si ma intristeaza deopotriva, imi da toate starile de care am sau n-am nevoie, ma face sa ma simt vie, inaluntru, in sufletul acesta ce vrea diversitate. Si aici fiecare in parte are propria lui gama de lucruri alese sa-i fie satisfactie interioara.

La categoria ireal, pentru mine ar intra dragostea in El, stiu iar o pomenesc dar daca eu nu o am, asta nu inseamna ca altii nu. De ce ireal? Pentru ca asa mi se pare mie, doar atat. N-am judecat oamenii care cred in ceva superior, cu o iubire pura si nealterata de nimic, credinta ii ajuta pe multi, vad asta in jur si zambesc ades, cu drag, nu amar cum s-ar crede, imi place sa vad oameni fericiti si care gasesc raspunsuri sau sustinere in ceva in care cred, le e lor bine, imi e si mie bine.

Mai departe... ar fi prea lung blogul sa enumar toate modurile in care putem iubi, o sa mai pomenesc aici doar de una care e reciproca pe viata: dragostea pentru parinti. I-am iubit si o sa-i iubesc pana o sa mor, chiar daca mult dupa ei cum e firesc, roata se intoarce si acum e momentul sa am eu grija de ei si simt ca e un privilegiu pentru mine, nicidecum povara, desi sunt caposi si nu ma prea lasa, nu plec, stau.

In rest... sanatosi sa fim ca restul vine de la sine!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin