Iarna fara zapada e doar o toamna foarte trista, fara masura unui alb nu se vede niciunde un nou inceput, copacii pierduti in sine rascolitor de goi suiera prin vant amintirea clipelor, impovarand si abandonand in acelasi timp aripi...
Dorul de iarna e atat de acut acum incat as migra pe verde pana la uitare, sa fie o iarna eterna, sa fie atat de multa incat sa hibernam zambind in vise, colorate cu oameni si cai si trasuri si curcubee, sa nu se auda decat linistea troznind lenes din universul inghetat, asa mai mult a tacere decat a a spune ceva.
Cand oamenii sunt, nu sunt, fac, nu fac ne trezim strigand : "e inuman", dar cum putem striga la un anotimp ce nu mai vine?
Si ingerii au nevoie de un timp al lor cand cad din cer perfect in fulgi si se topesc sau nu, se aduna in oameni... de zapada.
Oare cate dimineti poate suporta un soare atat de obosit dupa an ce acum nu reflecta decat gri si cum sa fie lumina lumina cand e captiva in tarana?
Nici apele nu-si gasesc linistea fara popasul clar al unei lumi de gheata, se duc in sine fara mila, sa se ascunda, sa se piarda, sa se uite.
Cand vom putea sa fierbem vinul cu clocote de inimi tremurand, de nu avem macar o iarna sa ne tina minte pe noi si pe povestile ce nu se mai rostesc?
Da, e efemer si pasul si poteca pe drumul unei ierni ce se reinventeaza, dar poate asta vrem din cand in cand, sa fim atat de mult uitati si totusi sa nu uitam de unde vin si unde merg prin noi, cu noi sau simplu noi avizi de mici nonsensuri uneori.
De-ar fi sa-ti povestesc de noptile de iarna, acum as tace trist pe umbra unui brad lasand in jur pamantul sa discearna de va mai fi sau nu inca o noapte sau doar un dor nebun de pus pe rani, asa cum numai iarna stie sau stia sa faca.
Ne despartim mai greu de an si nu-ntelegem cand nu ne putem rescrie pe un alb curat, penitele de suflet se tocesc pe trotuare, pe asfalt, pe clipele ce se repeta cadru cu cadru in peisaj, la fel.
Mi-e dor de tine iarna, ca de o iubire ce as vrea sa vina si sa stea cu mine cat turturi stau de paza la ferestre si noaptea trec lumini de luna prin gradina, mi-e dor de tine si sa-mi vii curand pana n-apuc sa cresc in verde din suflete pustii.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin