Da, nu stiu daca e o alegere constienta sau un fapt in sine, dar poti fi independent, dependent sau interdependent in si de virtual. Eu una pot spune ca am capatat o dependenta acuta, independenta relativa si interdependenta din cand in cand. ))

Caut socializare, daca ma intreaba cineva, de ce? Pentru ca in real relatiile mele cu oamenii sunt destul de limitate si respectivii nu detin acel fin simt al uorului pe care-l cauta mai toti, evident, inclusiv eu. Da alergam dupa cuvinte meste****te, nu-i rau, minciuni frumoase sau adevaruri , ce-i drept mai mult sau mai putin deformate doar de accesul la cuvant.

Cuvantul e cel ce te farmeca mai ades, o poza clar nu face cat o mie de cuvinte, mai ales ca nu-i stii originea si mai ales nu o poti data, plus ca lipseste la nivel de imagine, miscarea... acel ceva ce te atrage sau respinge la un om si, sunetul, al vocii desigur.... in fine.

Caut, caut si iar caut modalitati virtuale de petrecere a vietii mele anoste in socializare... spun ca nu vreau nimic mai mult, drept e, cam ce as vrea de la un biet laptop conectat la internet? )) Si totusi ascunsa bine de tot, chiar si de mine uneori, sta o slaba speranta ca cineva ma va scoate din singuratate. Cert e ca e o stare cu care ne nastem si vom muri, dar parca uneori e mai bine in doi cand rasare soarele.

De ce? Habar n-am. Ce-mi lipseste? As putea spune: un milion de lucruri mici sau nimic. Nevoia de a impartasi cu cineva trairile e evidenta, pregnanta si totusi inutila uneori. frumosul e frumos si daca-l privesti singur, nu-si schimba atributele, o alta opinie de multe ori poate fi diferita, deranjanta si cu simplul rol de a trezi din reveria unui doi un suflet ce pana la urma are stigmatul singuratatii.

In concluzie, se pare ca virtualul a devenit partenerul meu de viata si trebuie sa recunosc, e destul de priceput, maleabil, atent, cult, cu un simt al umorului iesit din comun, in sfarsit.... are de toate. Pentru noptile friguroase romanii inventivi au cateva solutii la indemana, gradate diferit dupa caz si gust.))

Gata cu gluma! Intrebarea mea ar fi: cata speranta ar mai fi? Suficienta cat sa aruncam un ochi mai mare, ochiul zic, in real, sau ramanem pe veci aici, parteneri sufleteste de harjoana virtuala?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin