Cu primavara se dezmorteau oamenii, ii vedeam zambind mai des la trecerile de pietoni, pe scarile ce duc spre o oarecare destinatie, plimbandu-se sau doar grabindu-se pe trotuare inspre si dinspre ceva anume...
Zambetul acela parea smuls din ghiocei, desi n-am simtit niciodata floarea ca pe un chin, pur si simplu acela era momentul cand , fara concurenta, putea sa apara... dar, asa parea, eliberat de o povara, n-am inteles niciodata a cui.
Pe masura ce ziua crestea, parca si ingerii erau mai guralivi, lasand pentru bieti muritori fragmente de gand in muguri. Caii , desi nu vad prea des cai, dar ii mai vad, mergand cu capul mai sus, ca si cum universul s-a mai deschis cu un grad, nu in orizont, in drum.... si o puzderie de gesturi, oameni eliberati de haine groase si de grija unui loc tihnit si cald, abordand diminetile cu parfum de cafea si invitatii la vorba...
Da, iesim din iarna cu alta stare, prea devreme pentru o metamorfoza gen omida-fluture, dar destul de adecvata pentru o vreme cand nemaifiind nevoie sa ne inghesuim unul in altul, puteam parca sa pasim independent pe un drum ales.
Nimic nou nu aduce primavara, se repeta de atatia ani incat o simti in lumina, in vant, in apa, se destinde trup trezit, si priveste parca prima oara, intr-o dimineata a ei, a anotimpului.
Oamenii trec cu usurinta peste iarna, apucand cu amandoua mainile parfumul unei zile mai lungi, se aduna mai des unii cu altii, se intreaba din cand in cand cum a fost, grabit, sa treaca peste amanuntele iernii.
Da, timpul e mai darnic se pare in lumina, ramanand constant in frica de moarte, pare mai bland totusi, cadourile sunt mai aproape de simbol, rasul e mai hotarat, gesturile mai ample, singuratatile par ca nu-si mai au rostul, sau se regasesc pur si simplu in dimineti cuplate una cu alta, ca dansatorii unui vals ancestral.
Lumina aceea ce face fereasta mai plina vindeca orice dubiu legat de unul, da, probabil ca speranta s-a nascut primavara.
Nu prea cred...
Dar ma uit cu aceeasi uimire la tot ce se intampla, intrebandu-ma: ce e mai greu? Sa treci prin tine toamna cu adevarul unei ierni ce va veni, sau sa zambesti primavaratec la adapostul unei veri promise?
Din toate cate sunt doar cele ce nu au zambet au raspuns, noi, ramanem simpli calatori prin timp.
https://youtube.com/watch?v=lQAmv1NQKE0

Moderatori angel_angel39 Galateea admin