Sunt lucruri ce nu pot exista unul cu celalalt, nu pot convietui , nu pot fi impreuna....
Barbatul pe care il iubesti acum a ocupat locul barbatului pe care l-ai iubit...
Primavara va ocupa locul iernii...
Prezentul va fi trecut....
Singura constanta din viata noastra suntem noi, eu cu mine si iar eu cu mine, oricate schimbari mi-as aduce, nu ma pot inlocui cu nimeni.
Si, extrapoland, parintii, fratii si copii.... dar pe ei ii scoatem din discutie. Constanta lor e universal valabila privind din locul pe care il ocup eu in univers.
Totusi pentru un altceva e nevoie de ceva care sa iasa din viata noasta, sa dispara, sa lase un loc gol ce va fi de umplut. Iubesc iarna, atat de blamata de multi, o iubesc pana in gene.... o simt parte din mine de parca m-am nascut sa-i fiu cumva aproape.
Timpul o aduce mereu inapoi, ca un rau necesar sau ca un dor intruchipat....Ce altceva e atat de ciclic, de mereu prezent in viata mea, fara voia mea? Ce anume?
Oamenii vin, trec, eu, stau, plec, locurile se schimba, impresiile, conceptiile, gandurile, dorurile, dorintele.....
Anotimpurile sunt o constanta, dar iarna e ceea ce ma face sa fiu.De ce?
Nu stiu.... nici nu voi sti cu adevarat vreodata, probabil pentru ca in tot ceea ce e, e o punte de legatura intre moarte si viata.... locul unde timpul nu are raspuns si nici putere, momentul cand se aduna si se scad toate cu toate si toate din toate, un mod al eternului de a folosi radiera, lasand loc pentru noi inceputuri....
Iubesc iarna, pentru linistea ce mi-o ofera, pentru calm si pericol in acelasi timp.
Dar cum primavara ii urmeaza, itind viata din orice bot de pamant... nu pot decat sa-mi fie dor deja de acel anotimp ce reduce cumva totul la nivel de adevar, si printre toate , oamenii...
https://youtube.com/watch?v=0SXtvZJbLzA

Moderatori angel_angel39 Galateea admin