Asa incepe un roman frumos, ca o scrisoare de dragoste, in care protagonistii se cauta, se gasesc intr-o noapte ploioasa, se iubesc nebuneste si in cele din urma ratacesc iremediabil drumul unul spre celalalt. Ma refer la "Scris pe trup" - Jeanette Winterson, unde dragostea nu cunoste ingradiri, ci (asa cum descopera protagonistii) este un drog, care se consuma febril, cu disperare, si care lasa urme vizibile si invizibile scrise pe trup. Un roman superb, pasional, senzual, o celebrare a frumusetii si vremelniciei fapturii omenesti sfasiate intre dragoste si durere. O poveste de dragoste si meditatie filozofica, care imbina sensibilitatea cu ironia, pasiunea cu eruditia. Un roman care descrie dragostea cu precizia si daruirea unui cartograf care descopera un teritoriu necunoscut. Dar, dincolo de recenziile romanului si placerea lecturii...intrebarea (de la inceput) ramane:
"De ce masura iubirii este pierderea ei? " Asa sa fie oare? Asa credeti si voi?
Va astept cu parerile vostre!
http://youtube.com/watch?v=jpV46ycq0dQ

Moderatori angel_angel39 Galateea admin