Cred ca datoram ceea ce suntem tuturor experientelor de viata, educatiei si culturii dobandite pana in prezent, ca toate se intampla cu un scop si ca daca ne acordam o sansa…viata ne poate oferi mai mult decat o existenta trista si propozitii care incep doar cu..."EU".
Dar “cineva” a vazut si durerea din sufletele noastre si ne-a inlesnit cel mai frumos dar: PRIETENIA! Si nu numai pentru ca simtim nevoia comunicarii, care trebuie sa fie facila, “vie“, spirituala, diversificata ca teme de discutie si sa descoperim (sau nu) compatibilitati in caracter, gandire, educatie, inteligenta, preocupari, pasiuni, ci…mai ales pentru cum si ce putem simti!?…ca sa gasim sinceritate , intelegere, incredere si respect! Si aceasta dependenta , mai puternica decat distanta, mai tare decat timpul, mai neinduratoare decat ratiunea, in ciuda faptului ca ne este “frica” pentru noi, de sentimentele pe care le-am ascunde din teama de vulnerabilitate, este sansa noastra de a vedea daca pentru noi exista…VIITORUL!?
Dragostea e "hoata", ne “fura”, ne inseala ...dar tot ea este SINGURA care reuseste sa ne salveze din lumea cruda si plina de negura a singuratatii. Comunicarea virtuala este un joc ciudat, dar iubirea virtuala… amagire sau inceputul unei relatii reale? Credeam ca multi incearca, de fapt, sa-si umple un gol din viata si vor sa para altfel cand comunica prin intermediul internetului. Sunt la moda chat-urile de genul mess-ului, fb-ului si site-urile matrimoniale, sunt constient de asta, eu nu prea am mai experimentat si nu prea am crezut in ele. Eram "desteptul" care comenta: "Mie...nu mi s-ar intampla asa ceva, niciodata"! Insa traiesc asta acum si stiu ca e nevoie doar de rabdare, multa rabdare.
Aici la “Bloguri” discutam fara niciun fel de inhibitii…dar adevarul este ca traim intr-o societate tot mai agitata si compromisa, s-au rasturnat prioritatile, principiile si valorile umane si sociale, muncim tot mai mult si ne gandim tot mai putin la iubire. Sau ne gandim la iubire, dar nu prea mai stim cum sa ne gasim perechea potrivita. Ori nu mai avem timp sau curajul sa o cautam!? Nu ma judecati prea aspru, sunt cerebral...dar sensibil si afectuos!? Daca am avut sau nu dreptate in ceea ce priveste "cunostintele" pe net...timpul imi v-a da raspunsul. Timpul ...acest necrutator barometru al vietii... TREBUIE SA AIBE RABDARE! Ceea ce conteaza este sa ne dorim sa fim acolo unde alegem sa fim si sa ne asumam implinirea sau esecul intr-o potentiala relatie reala. Dezamagirea poate veni si ea din ambele sensuri. Nimeni nu are si nu poate da garantii.
Dar, dincolo de iubire...cred cu ardoare in prietenie, in valoarea noastra ca OAMENI si in comunicare. Daca nu iti este greu sau chiar imposibil sa ma insotesti in aceasta "calatorie" … te invit, macar ca amici sau aMARI ( ), sa facem ceva pentru a schimba starea noastra cotidiana. Comunicarea…nu a omorat pe nimeni!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin