Probabil ca dragostea este cel mai minunat, cel mai de pret sentiment al nostru, al oamenilor… Toata caldura din jurul nostru, toata lumina si bucuria vietii noastre ni le aduce dragostea. Fara ea n-am observa soarele rasarind, copacii inflorind, n-am auzi pasarile cum canta, n-am trai cu adevarat…
Retrospectiv, imi dau seama ca adolescenta si tineretea sunt perioadele cele mai bogate in evenimente spectaculoase, cu implicatii directe asupra personalitatii si a modului cum ne facem intrarea pe “poarta” adevaratei vieti aflata la hotarele viitorului.
Visele copilariei si ale tineretii se prelungesc tulburator in primele scantei ale maturitatii. Se face trecerea de la posibilitate la realitate, de la magicul “EU VREAU”, la convingatorul “EU POT!”. Tineretea inseamna elan, aspiratie, creatie si bucurie, o sete nemarginita de…VIATA.
Asadar asta este tot? Sa-mi iau ramas-bun ea, de la tinerete, si iubire, de la singurul leac pentru durerea pe care o aduc cu ele anotimpurile si… frumusetea, durere pricinuita de dorul salbatic, inflacarat, proaspat intotdeauna, ce nu se stinge nicicand in inima mea de barbat? Ei bine, mai devreme sau mai tarziu toti barbatii isi vor lua ramas bun de la aceasta. Toti barbatii! Fara vreo exceptie! Dar, oare, acum este momentul pentru mine? Sa mai astept, sa stau cu ochii pironiti, poate, iti vad chipul…o nalucire, o scanteie firava, palpaind undeva in zare, asa precum un calator urmareste…O STEA!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin