Am fost absent o vreme (dar omniprezent), revin cand mai schimb creionul in favoarea tastaturii.
Ma tot gandeam ce ma/ne face sa ne indepartam de noi, de cele mai multe ori de acel ''noi doi''.
Totusi obligati, intrati in lupa de confuzie, marionete, ziduri, bariere reale si mentale ne facem drum catre lumina, lumina ce se indeparteaza cu aceeasi distanta a fiecarui pas facut de noi si tousi acea distanta pastreaza o speranta...este lumina ce arde in ciuda magnitudinii intunericului condensat. Cum arde Lumanarea prin furtuna? O poveste despre nepamantescul om Arsenie Boca a dezvaluit acest secret si acela de a avea curajul si credinta ca poti duce o flacara prin furtuna. L-am dat exemplu doar pentru a face o paranteza. Ne indeparam incet de noi, ne indepartam de increderea din ''noi doi''
aproape nu mai cunoastem curajul, elanul, privirea cristalina de dor, nu mai avem rabdare, abia mai cunoastem ideea de -a construi- aproape ca nu ne mai distingem in masa. Deja s-a creat o masa comuna, o protectie comuna unde ne simtim atat de bine si nu mai avem nevoie de contul propriu pentru ca ne ingrijoreaza singuratatea si ne simtim vulnerabili atunci cand vantul ne bate din directii diferite si ''masa'' nu ne protejeaza. O masa e mai usor de condus decat un singur idivid. Anyway, distractia e buna dar cu masura si depinde de optica. Nu ma refer sa mergi la un party si sa iei pastila X, ci la distractia constructiva si de bun simt care se potriveste cu varsta fiecaruia. Frumusetea, te nasti cu ea sau o dobandesti pe parcurs, noi o cautam in exterior, dorim sa fim ca bradul de craciun, impodobit si cu globuri mai sclipitoare, dar noi impodobind bradul ii stricam adevarata frumusete, cui ii place un brad mort dar cu blink-blink-uri pe el? Sa inlocuim bradul cu omul acum...
Banii, sunt necesari si nu poti sa traiesti fara ei, dacat daca alegi o viata...dar nu e cazul. Nevoia ne face sa alergam dupa gunoiul stralucitor si ne face sa fim dependenti. Zi de zi mai cade cate unul, se distreaza prea mult, investeste in frumusete si cheltuie/ consuma prea mult. Dependenta de placere naste demonii in fiecare dintre noi, care creeaza nevoi, totul pentru a ne obosi si a ne da ce nu avem nevoie. Scopul? Indepartarea de interior pentru a cuceri inca un suflet.
Cum ar fi sa te distrezi decent (fara obscenitati), sa devii frumos facand mult sport si frumos prin vorba, sa faci bani din crezul tau, din pasiuna ta, banii venind ca o rezultanta?
Destul de greu, cand identitatea ti-e pusa cu semnul intrbarii si nu te mai poti identifica decat facand parte dintr-o masa sau grup....nenea Osho (desigur un om special, cu bune si cu rele, ca orice om) spunea asa: "Ne nastem singuri si murim singuri". Lumea e o calatorie, eu am plecat de multe ori cu gandul, am plecat de la ce mi-a fost drag, m-am reintors si am plecat din nou...m-a sunat un prieten si m-a intrebat unde sunt si i-am raspuns ca sunt in celebra calatorie in doi....dupa, am fost intrebat: Tu si cu mai cine? I-am rapuns simplu: - Eu cu D-zeu. (asa cum voi sunteti 2, fiecare dinre voi, fiecare cu crezul sau).

Moderatori angel_angel39 Galateea admin