Buna, dragilor! Eu..sunt nou pe aici…nu am experienta voastra, asa ca as vrea sa va rog sa fiti toleranti cu mine si…daca se poate sa nu ma judecati prea aspru. Initial nici nu deschisesem sectiunea asta, am facut-o la sugestia cuiva de aici, insa, o data facut pasul…m-a captivat si pot sa spun ca-mi place sa citesc postarile si comentariile voastre.
E-adevarat…din umbra, pentru ca…nu am avut curajul sa postez ceva din simplul motiv ca nu consider ca ma ridic la nivelul vostru…nu am profunzimea lui „alegeri”, intelepciunea „stefaniei”, inteligenta lui hyden, sensibilitatea „oxanei”, stilul „ginei-tonic” sau cel sexi si spontan al lui „the messenger” ori a „vagicianului”, complexitatea „al3ssi-ei”…si lista ar putea continua…
Mi-am facut acest cont intr-o doara si…am ajuns sa ma atasez mai mult decat imi este permis, poate, de cineva…e o fata, bineinteles…spun asta pentru a elimina eventuale …speculatii si spun „poate”, pentru ca eu sunt …eh, o poveste destul de complicata, n-o sa va plictisesc cu asta…ma rog, sunt cat se poate de casatorit…
Imi dau seama ca nu intelegeti mai nimic necunoscand detalii. O sa spun doar concluzia oarecum indusa, la care am ajuns in cele din urma, gandindu-ma la „noi” : suntem prea putin din ce mi-as dori si prea mult pentru ceea ce suntem…asta…acum, cand am realizat ca „traim totusi, fiecare, in realitatea noastra subiectiva, iar viata, de fapt, nu e complicata, e ilogic doar sa ceri ceva ce nu poti da.”. Nu am putut sa nu fiu de acord cu asta…cred ca nimeni nu ar putea…sau ar putea? Voi ce spuneti, tinand cont doar de ceea ce am incercat sa rezum aici?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin