Draga mea,
Mulţumesc celui de sus, ştii tu, vecinului tău de la etajul IV, care a făcut să ne întâlnim. Îţi mai aminteşti cum a fost prima noastră întâlnire? Eram decepţionat deoarece am fost părăsit. Noroc că nu am murit după ce m-a lovit TIR-ul acela. În timp ce am stat în comă, am căutat luminiţa de la capătul tunetului, şi exact atunci când simţeam că totul era pierdut, am găsit-o. Era acolo în faţa mea, erai tu Luminiţa. Îmbrăcată în alb, ca orice asistentă, doar că tu erai altfel, erai pătată cu sânge. Mi-ai spus atunci că te-ai îndrăgostit de mine la prima vedere. Aşa era, doar îţi plăceau morţii, nu degeaba lucrai la morgă.
Eram slab, şi nu îmi simţeam picioarele, dar m-ai făcut să îmi revin, după ce le-am simţit pe ale tale. Acel miros m-a făcut să cred că în viaţă există lucruri mai înspăimântătoare decât moartea.
Îţi mai aminteşti tu Luminiţa când ne-am despărţit în holul spitalului? Mi-ai spus, că vrei să ne mai întălnim. Şi eu am vrut la fel, de aceea încercam să mă sinucid tot timpul. Ştiam că dragostea merită sacrificii, era mult prea simplu să te vizitez în fiecare zi.
Îţi mai aminteşti tu Luminiţa, când am ne-am sărutat pentru prima dată?Ştii tu chiar după ce am încercat să mă mutilez. Nu o să uit niciodată când în loc de limbă, erai cu buza mea inferioară în gură. Îţi plăceau chestiile sadice.
Îţi mai aminteşti când am făcut pentru prima oară dragoste? Nici eu nu pot uita. Patul din cadavre a fost locul ideal, pentru un asemenea eveniment.
Doctorii spuneau că am nouă vieţi ca pisica, dar tu nu credeai în aceste lucruri, de aia m-ai obligat să încerc să mă sinucid şi a zecea oară. Şi am reuşit, nu am murit. Aveai dreptate, lama chiar nu taie aşa rău.
Îţi mai aminteşti, când lăsând la o parte orice lucru normal, mi-ai cerut mâna iari eu ţi-am dat-o? Oricum eram dreptaci, nu mă foloseam de mâna stângă. Tu, apoi, îmi povesteai adesea, cum dormeai şi te înveleai cu mână mea sii ce lucruri mai făceai cu ea. Erai o sadică nesatulă.
Îţi aminteşti când am fost în armată? Eram în plin război, tu mă aşteptai. Şi eu am vrut să te văd, dar mă obligau să îmbrac vesta antiglonţ. Ultimele zile, au fost cumplite. Scrisorile tale m-au făcut să mă împuşc în cap, şi ne-am revăzut. Îmi păreai la fel de frumoasă ca în prima zi, deşi am orbit cu un ochi.
Toate era frumoase, până când te-ai îndrăgostit, sau cel puţin purtai o idilă romantică, cu paraşutistul paralizat din salonul V. Eu te întrebam mereu ce are el şi nu am eu. Tu îmi răspundeai, zâmbind, cu gura plină de sânge, că el e mai tot timpul rece, şi că ţi place cum luptă cu moartea. Că spre deosebire de mine, el îşi revine greu din comă, iar eu îmi revin instantaneu, doar trebuie să te simt.
Nu am vrut să sufăr din nou, nu suportam să fiu părăsit din nou, acesta e motivul pentru care l-am ucis pe ticălos.
Ai plâns o zi, după care lucrurile au revenit la normal. Mi-ai spus că mă iubeşti mai mult ca oricând, şi mi-ai arătat cum ţi-ai tatuat pe spate numele meu, cu un fier încins în foc.
Şi eu am făcut la fel, pentru dragostea ta făceam orice.
Totul a mers bine, până te-ai îndrăgostit de leprosul din salonul VII. Îţi plăcea cum gagiul îţi făcea cadou, ba o mână, ba o ureche. Tu nu ştiai ce boală are, credeai prea mult, în sacrificiul uman adus dragostei. Poate că nu ştii, dar eu i-am dat foc atunci dimineaţa, când a ars jumătate spital. Şi tu, iar ai venit la mine.
Îţi mai aminteşti când m-ai scos la plimbare în curtea spitalului? Când mă plimbai cu căruciorul, şi ca să îmi araţi cât mă iubeşti mai împins sub o maşină. Nu m-a interesat piciorul pe care mi l-au amputat atunci, te aveam pe tine.
Sau când ne-am jucat de-a spânzurătoarea? Atunci când eu eram spânzurat şi tu te prefăceai că nu ştii cuvântul. Am stat atârnat 3 ore, că între timp ai şi adormit. Te-am iertat din nou, şi ţi-am şi mulţumit. Atunci mi-am dat seama ce bine merge faţa mea vânătă cu cămaşa pe care o purtam.
Toate ţi le-am iertat, Luminiţa, dar nu am putut uita ziua în care te-ai îndrăgostit brusc de sinucigaşul cu bombă. Nu mă băgai în seama. Toată ziua stăteai cu el. Te jucai puzzle. Dar nu ai reuşit să îl termini. Să ştii eu i-am ascuns o mână şi un picior.
Acum trebuie să închei draga mea. A venit comitetul de execuţie. Mă gazează. Tot pentru tine draga mea. Eu chiar nu credeam că o să mori de la 20 de lovituri de cuţit. Uite las aici coroana pe care am cumpărat-o. E din plante moarte cum îţi place ţie. Oricum nu e nimeni cine să îţi viziteze mormântul, şi să îţi aducă flori vii. Să mă aştepţi că ne vedem repede. Trebuie să recunosc, într-un târziu, că şi eu cred în dragoste între viaţă şi moarte, dar e mult mai frumoasă cea de după moarte, că atunci e mai multă răcoare în sufletul nostru. Nah pa.
P.S. Uitasem. Îţi mai aminteşti când mi-ai cerut inima?, şi ţi-am dat-o. Nu am suferit, aveam o inimă artificială.
Cu toată dragostea
Al tău veşnic,

Moderatori angel_angel39 Galateea admin