„Programul zilei:
Te scoli fără avânt şi fără bucurie. Odată îmbrăcat, ţi se trezesc ambiţiile. Individul vertical priveşte înainte. Citeşti, scrii, caşti.
Apoi mănânci. După mâncare, idealurile se micşorează şi cu ele pasiunile. De eşti în Paris, mergi în cafenea, de eşti în altă parte, la cârciumă. Undeva trebuie să mergi. Neputând sta cu tine, te legi de” cineva. „O conversaţie fără conţinut umple un ceas sau un pat. Iarăşi citeşti ceva, iarăşi mănânci. Şi apoi iarăşi Timpul în faţă. Ce să te faci singur în faţa Serii? După ce te-ai gândit în cursul ceasurilor, cu orgoliu şi plăcere, să te suprimi, amurgul te înduioşează. Minciuna se continuă fără soare şi nu ţi-e ruşine să faci din noapte o complice în inesenţial, în existare.
Vârât în gaşca semenilor, te-nvârţi cu silă şi aşezi, peste menirea singuratecă, acoperământ cuviincios de-nşelăciuni, ca nimenea să nu întrezărească sforţarea păgubitoare a silinţei tale. Desfăşurarea orelor, ce reduc răscolirea de crez ascunsă în ţesuturi, te apropie, prin istov, de vecerniile minţii.
Bătând străzile în lung şi-n lat, dând nimb de teorie fleacurilor celorlalţi, distrând neghiobi şi fugindu-ţi primejdiile, te-ntorci acasă ostenit, cu vlaga pierdută în glume, în pretexte, în uliţi. Bilanţul inconştient al simţirii te arată: un venetic în viaţă”.
„Omul este o fiinţă fugărită în existenţă. Şi în răgaz e pus pe goană. De cine? De elemente, desigur, dar de el însuşi în primul rând”. „Întrucât fugim şi ne fugim, cu năpasta îndrăgită a veşnicului altceva, ne nemurim căderea-n clipe”.

(Emil Cioran, „Îndreptar pătimaş II. 70 de fragmente inedite”, Bucureşti, Humanitas, 2011, p. 50 şi 63).

Moderatori angel_angel39 Galateea admin