Dedicaţie: administratorului site-ului, moderatorilor, cititorilor...

Daruri primim în fiecare zi. Un răsărit de soare. Un zâmbet. Un gând bun. O îmbrăţişare.
Ele nuanţează frumuseţea (ne)uitată a existenţei de zi cu zi.
Atunci când le primim. Dar şi atunci când dăruim/restituim.
Şi pentru că toamna este (mereu a fost) un anotimp atât de generos, dedic acest blog:

Administratorului site-ului. Pentru relaxare, generozitate, catharsis personal/social... Şi pentru că nu a exilat (fără motiv) pe cineva din edenicele grădini virtuale. Motivele, atunci când au existat, cei în cauză le-au acceptat. Sau s-au resemnat.

Moderatorilor. Pentru prezenţă, echilibru, clemenţă, decenţă şi voluntariat.

Autorilor de blog. Pentru frânturile lor de viaţă/suflet, verbul inteligent, stilul fresh sau sofisticat, umorul debordant... Să nu uit de risipa florală.

Comentatorilor. Pentru eterogenitatea, inteligenţa, simpatia/antipatia, ironia şi umorul lor manifest. Dar şi pentru timpul personal dăruit pentru a nota/argumenta punctul lor de vedere. Punând vorbă după vorbă, un nesfârşit blog (s-)ar fi scris.

Cititorilor. Pentru prezumtivul gând bun şi tăcerea îngăduitoare.

Celor ce aşteaptă răbdători acasă. Dacă există/aşteapă. Pentru că înţeleg ceea ce e (im)posibil de înţeles.

Amicilor/prietenilor. Reali/virtuali. Din trecut/prezent. Pentru că... există.

Celor care au fost prezenţi în urmă cu „n” ani. Sau vor (mai) fi prezenţi peste „n” anotimpuri/ani. Pentru... statornicie. Fără ei nu am fi ceea ce suntem.

Celor care (mai) caută Cosânzene/Feţi-Frumoşi. Pentru că dacă nu găsesc lampa lui Aladdin, se consolează cu Păcală.

Celor care (încă) visează. Pentru că fără ei, Don Quijote ar deveni un nonsens.

Celor care (se) dăruiesc. Pentru că renunţă la o aripă/pană pentru a ajuta şi pe (alt)cineva să zboare. Sau doar facilitează certa aterizare.

Celor care (se) iubesc. (Ne)cuantificat/(ne)condiţionat . Pentru că (mai) cred că sentimentele pot schimba lumea/lumile şi/sau înduioşa astrele.

Celor ce nu uită să valorizeze ceea ce au. Pentru că inspiră pe ceilalţi să-şi (re)evalueze activele/pasivele existenţiale. Şi să aprecieze ceea ce are sens. Sau le dă sens.

Celor ce pregătesc cafeaua cotidiană. Pentru că fără efortul/grija lor, cafeaua (mai mult sau mai puţin) matinală n-ar exista. Fac abstracţie de gândul bun strecurat în filtrul de cafea. Cu/fără zbateri inocente de gene şi/sau zâmbete indigene/alogene.

Celor ce nu au uitat farmecul discret al gesturilor/cuvintelor simple. Pentru că reuşesc să însenineze gândurile printr-un elegant gest. Sau un simplu „iartă-mă”/„mulţumesc.

Celor ce şi-au rătăcit culorile/reperele/speranţele. Pentru că ne oferă şansa gesturilor/sentimentelor fireşti. Şi ne ajută să înţelegem dramele lumeşti.

Dar şi celor care au uitat să spună „La mulţi ani!”. Pentru că din simpla lor tăcere, cei uitaţi au aflat ceea ce nici din 1001 cuvinte n-ar fi înţeles.

Celor care, cu sau fără motiv(are), trimit bloguri pe pagini secundare, fără numărătoare. Pentru că desenează în contururi simple... efemeritatea. (Re)amintind realitatea.

Să nu-i uit pe Moş Nicolae/Crăciun. Pentru că iartă pe cei ce nu (mai) cred în magia sărbătorilor şi trimit în fiecare Ajun daruri de suflet, rătăcind în ghetuţele celor mari şi mici un infinit de gânduri bune. În (con)text, ursuleţii de catifea sau... orice altceva nu se inventariază.

Lui... Nastratin Hogea. Pentru că înainte de a refuza pe cineva îi mulţumeşte pentru privilegiul de a exista o secundă (două/trei) în viaţa sa. Şi pentru că ştie că etichetările sunt egocentrice/redundante.

Celor pe care (nu) i-am uitat în enumerare. Pentru că îmi oferă prilejul de a le cere iertare.

Şi nu în ultimul rând, mie. Pentru motive ne(des)scrise. Din lipsă de spaţiu.

https://youtube.com/watch?v=ic5YmkLjIUk

Moderatori angel_angel39 Galateea admin