eu nu sunt sancho panza

ţi-ai lipit mâinele de cerul gurii
şi începuse deja liniştea deasupra căreia ai scris mâinile unei femei
gropile săpate în roşu la începutul unghiilor
desfigurate până la atingere
cuvintele
trăiesc în oameni de colecţie

mă miră toate prezenturile acestea în care moartea
îşi adoarme serile fără tutun
într-o hală de spectacole
armura care se parfumează înainte de a pleca spre idealuri
întoarcerea de ceas cu întoarcerea din pântec
chipul aruncat din topirea cabotină
iubitele sortite de la depărtare printr-un tunel
unde restul armăsarului a murit
din prea multă pudoare
iar restul hergheliilor scad până la importanţa
unor maluri

eşti o culoare sălbatică demnă de ţinut minte
dar nu ucide cu pielea ta
un alt cuvânt
din tăcerea aceasta

Moderatori angel_angel39 Galateea admin