un strop de poezie
din fizicitatea ta au început să zboare toate orele
în tine se culcau trupurile ciulite ale cerbilor urechile vechi aruncate de-a valma într-o singură mănuşă chirugicală din spatele căreia nu se auzea frigul implorând îmbolnăvirea de luciditate sunt astăzi în mâinile tale deşirat ca o radiografie în care citeşti tăcerea muşchilor de sub piele venele murdare unde am aruncat toate violurile epoletizate chipurile femeilor în care nu mai aleargă nimeni nopţile rupte în bucăţi comestibile şi bătăliile mele care nu au ucis niciodată identitatea cuiva uneori când nu mai suport greutatea săruturilor ondinice sap o adâncime şi mă arunc în numele cuiva sau mă las infectat de toată durerea unei naşteri fără anestezie nu caut nu cer nu vreau în schimb îţi respir vârsta până la ultima literă sau cifră dispusă să se lase iubită de un ochi întunecat astăzi am să fiu sinucigaşul tău şi mă vei iubi nebuneşte pentru asta voi bea până la ultima picătură din respiraţia mea tu îmi vei castra îmbrăţişarea chiar în dreptul somnului |
Comentarii