Rece şi imparţial, Timpul îşi urmează cursul în Neunde, luînd cu el anii frumoşi, clipele tinereţii, oamenii dragi. El nu face pile nimănui.
Ne lasă doar amintiri dulci, regrete şi conştiinţa ireversibilului. Probabil, de aceea mulţi dintre noi, mai ales cei aflaţi la a doua tinereţe, ne plângem tot mai des, regretăm nostalgic că politeţea a dispărut din relaţiile dintre oameni, că lumea din jur nu ne apreciază, că e mai străină şi indiferentă. De fapt, toate reproşurile ar trebui să se refere, în primul rând, la propria persoană şi la propria filozofie de viaţă. Vorba umoristului P. Cărare :
„Ne plângem toţi, / Parcă-i blestem, / Prieteni buni de ce n-avem ?/ Dar să se-ntrebe fiecare:/ Pe el prieten cine-l are? ”
De la o vreme chiar am obosit să văd în jur atâtea fizionomii încruntate şi caractere făţarnice. Am obosit să aud scânciri lâncede şi vorbe de paradă. Uneori mi se creează impresia că sunt unul din personajele stranii ale Teatrului Absurdului, aflate în scurt turneu pe scena vieţii.
Ar fi bine să încercăm măcar acum, la maturitate, să identificăm adevărata cauză a nemulţumirii personale şi să conştientizăm adevăruri evidente şi durute: de fiecare din noi depinde cum se derulează scenele existenţiale, or, autorii scenariului şi protagoniştii lui suntem noi. Târziu ne dăm seama că anume scenariul propriei vieţi trebuie să fie unul dinamic, cu acţiuni benefice, cu deschidere largă spre lumea din jur, spre fapte nobile, cu scene de îndrăgostire de profesie, iubire de oameni, dăruire copiilor, generozitate şi filantropie faţă de cei mai trişti ca noi. Toate aceste calităţi definesc cu adevărat esenţa noastră umană.
În clipele de supremă fericire, dar şi în cele de incertitudine e bine să conştientizăm că ceea ce contează e calitatea de fi şi de a rămâne OM, or, anume OMENIA este una din virtuţile de căpătâi cu care ne-a înzestrat Creatorul. Ea îl deosebeşte pe individ dintr-o colectivitate şi îi conferă facultatea da a fi unic, deosebit, irepetabil, superior.
Capacitatea de a discerne între minciună şi adevăr, de a fi generos, de a avea facultatea de empatie şi de a susţine, prin fapte, ideea de adevăr şi de bine sunt inerenţele definitorii ale unui om care are pretenţia frumoasă de a-şi trăi clipa între semeni şi de a se realiza în viaţă.
Cu regret, lumea, de la o vreme încoace, e macinată de invidie, răutate, indiferenţă, egoism... Poate de aceea mulţi dintre cei veniţi în lume se pierd în tumultul problemelor existenţiale şi se trec fără urmă. Puţini doar îşi fac viză de reşedinţă de durată în această lume prin prezenţă activă în timpul pe care-l trăiesc, prin atitudine de omenie faţă de semeni.

Autoare: Lidia Plesca-profesoara

Moderatori angel_angel39 Galateea admin