Se pare că acest gen de comunicare online scoate la lumină ceea ce este mai rău în unii oameni.
Cum putem înţelege această stare psihică deplorabilă şi cum poate fi ea depășită?

În 2004, psihologul John Suler a po****rizat termenul „efect de dezinhibare online” pentru a descrie modul în care comunicarea pe internet poate încuraja oamenii să iasă din carapacea lor şi să participe la discuții în public. După cum Suler, şi de altfel și alţii au remarcat, această dezinhibare care se produce prin intermediul conversațiilor online poate avea efecte pozitive.

Un exemplu ar fi permiterea exteriorizării trăirilor interioare, dând astfel o şansă de exprimare celor care sunt mai timizi, sau care se simt nedreptăţiţi. Însă comunicarea online poate de asemenea facilita o dezinhibare toxică în care atacurile la persoană, hărţuirea, incitarea la ură şi ameninţările să prolifereze.

Suler a atribuit efectele de dezinhibare în comunicarea online mai multor factori, cum ar fi: ascunderea identităţii (nu există un contact faţă în faţă) şi nesincronizarea (nu se interacţionează în timp real).
În timp ce ipotezele lui Suler au fost în mare măsură speculative la momentul respectiv, cercetările ulterioare ale doctorului Russell Haines şi ale colegilor săi sugerează că deşi anonimatul creşte implicarea în discuţiile online, totuşi uneori se întrece măsura în exprimare, lucru care nu aduce niciun beneficiu oamenilor timizi.
Presupusul efect „egalizator” al comunicării online anonime, care ar permite celor timizi să vorbească, nu a putut fi susţinut de rezultatele acestui studiu experimental.

În schimb, Haines a constatat că anonimatul elimină starea de responsabilitate iar interlocutorii se simt liberi să-şi exprime părerile, chiar şi cele mai nepo****re sau nedorite din punct de vedere social, punând astfel accentul pe „opinii reticente” şi nu pe „oameni reticenţi”. Cu alte cuvinte, anonimatul în comunicarea online ne dă sentimentul că e în regulă să spunem ce gândim, împărtăşind opinii pe care de obicei le păstrăm doar pentru noi în interacţiunile faţă în faţă.

În mod similar, profesorul Arthur Santana de la Universitatea din Huston a analizat comparativ comentariile online anonime şi ne-anonime, pe diferite site-uri de știri care permiteau fie un tip de comentarii fie celălalt. El a constatat că vorbitorii anonimi erau mult mai predispuşi decât ceilalţi la comentarii vulgare, atacuri personale, remarci rasiale, ameninţări etc.
Un procent de 53% dintre comentariile anonime erau necivilizate, pe când la utilizatorii ne-anonimi procentul era doar de 30% . În concluzie, nicio surpriză: se pare că anonimatul încurajează exprimarea trivială în comunicarea online.

Cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin-Madison, coordonaţi de dr. Ashley Anderson, au demonstrat că limbajul trivial online are potențialul de a crește polarizarea opiniilor în jurul unui subiect controversat. Prin intermediul unei platforme experimentale, cercetătorii au realizat un studiu pe un blog de ştiri cu privire la siguranţa nanotehnologiei şi au permis atât comentarii de bun simţ cât şi comentarii triviale în legătură cu subiectul şi cu autorul.

Comentariul grobian definit ca mod de discuţie ofensatoare, care împiedică idealul democratic al deliberării, a consolidat opiniile pre-existente despre nanotehnologie. Atunci când au fost expuși la comentarii necivilizate, cei sceptici cu privire la nanotehnologie au devenit şi mai sceptici, în timp ce susţinătorii nanotehnologiei şi-au consolidat şi mai mult poziţia. Aceste rezultate indică faptul că percepţia cititorului unui blog de ştiri neutru este semnificativ modelată de comentariile online, în special atunci când comentariile sunt necivilizate. Autorii numesc acest rezultat: „efectul neplăcut”. Comentariile politicoase, ce folosesc un limbaj civilizat, fără înjurături şi referinţe personale nu par a fi la fel de influente în formarea de opinii.

În cazul în care comunicarea grobiană pe internet este o problemă reală, zădărnicind deliberările online civilizate, constructive, ce putem face?

Astfel de răspândaci de zâzanie și mesaje toxice pe internet au fost numiți „troli” în mediul online. Potrivit descrierii de pe Wikipedia, un astfel de „trol” este un provocator fără cauză, cineva care lansează discuții numai cu scopul de a crea conflicte de idei, de a defăima, de a stârni zâzanie. Uneori, conflictul devine amuzant pentru „trol”, dar aproape niciodată pentru ceilalți participanți implicați în discuții.

„Trolul” se folosește de subiecte clasice, cunoscute pentru pasiunea pe care o pot genera și pentru imposibilitatea de a le argumenta definitiv. Adesea, el se folosește de subiecte specifice comunității în care dorește să stârnească zâzania, cum ar fi regulile sau eticheta. Atunci când întâmpină rezistență, de cele mai multe ori „trolul” nu se va adresa unei singure persoane ci audienței, în speranța de o instiga în ajutorul său. De aceea el va răstălmăci de cele mai multe ori mesajele și le va modela cât mai tendențios, cu scopul de a defăima. În plus, „trolul” atacă orice formă de autoritate care îl împiedică să creeze zâzanie sau să împrăștie calomnii folosind expresii cheie cum ar fi: cenzură, comunism, libertate de exprimare.

Termenul „trol” provine din limba engleză, de la trolling: tehnică de pescuit ce implică întinderea unei momeli și plimbarea acesteia dintr-o barcă în mișcare.
Cei mai mulți cititori și editori de publicații online cunosc prima regulă în relaționarea cu așa-numiții „troli” de pe internet: acești indivizi nu trebuie „alimentați”.

Pe baza a ceea ce știm acum despre comentariile online, o a doua regulă ce se impune pentru furnizorii de știri este: nu se întrețin discuţii cu astfel de oameni.

După ce a fost atins un „punct critic”, Reuters, Po****r Science, ESPN, Huffington Post, The Week, USA Today, The Chicago Sun-Times și, cel mai recent, Naţional Public Radio au eliminat cu totul comentariile cititorilor în ultimii ani, în favoarea mutării acestora pe platforme precum Facebook și Twitter, unde utilizatorii sunt mai puțin anonimi și astfel sunt mai responsabili pentru cuvintele lor. De asemenea, s-au introdus așa-numitele „filtre de calitate” – în urma incidentului Leslie Jones – care sunt acum disponibile pentru a proteja utilizatorii de „trolii” de pe internet.

Dincolo de o „politică de izolare” a „trolilor”, încercarea de a obține o înțelegere mai profundă asupra a cine sunt ei și de ce fac ceea ce fac, ar putea ajuta la reducerea acestui fenomen. Pentru început, este necesar să știm dacă anonimatul online face să iasă la suprafață o latură de „trol” care ar exista în fiecare dintre noi, sau dacă „trolii” reprezintă de fapt o minoritate având un profil psihologic propriu. Noile cercetări încep să ne dea niște răspunsuri.

În primul rând, se pare că acești „troli” nu sunt întotdeauna oameni reali, cu opinii reale. Acum este cunoscut faptul că anumite state, cum ar fi Rusia, China și Iran, angajează frecvent astfel de scandalagii pentru a face comentarii online, cu intenția de a influența opinia publică în SUA. Și vice-versa. Ceea ce nu se ştie este doar cât de mulți astfel de angajați există.

S-a remarcat, de asemenea, faptul că bărbații tind să-şi afirme online opiniile cu mai multă fermitate, în timp ce femeile prezintă un risc mai mare de a fi hărțuite pe internet, fapt pentru care de regulă ele îşi păstrează anonimatul și, de asemenea, se abțin în mare măsură de la comentarii. Astfel s-a ajuns la concluzia că majoritatea „trolilor” de pe internet sunt bărbați.

Cercetătorii de la Universitatea din Indiana au făcut un studiu pe un eșantion mai mic de astfel de scandalagii grobieni și au concluzionat că motivele acestora pentru a avea un astfel de comportament pe internet sunt: plictiseala, nevoia de atenţie, răzbunarea, plăcerea de a provoca daune comunităţii şi altor persoane.
Aceste descoperiri au fost continuate de un grup de cercetători din Canada, pe un eşantion de 1.215 persoane. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că trăsătura cea mai relevantă a acestor „troli” este sadismul. Aceştia resimt plăcere când produc durere psihologică altor persoane prin comentariile lor acide.

Cu siguranță mai există speranța de omenie pe internet, la urma urmei, dacă luăm în considerare faptul că o comunitate mai mare are puterea de a asigura un nivel de corecţie publică severă ce poate sparge scutul anonimatului online, pe care se bazează acești „troli”. Și astfel, încheiem cu o a treia regulă în abordarea unui „trol”: vorbiţi în apărarea victimelor.

Sursa http://yogaesoteric.net/content.aspx?lan … 10542

Moderatori angel_angel39 Galateea admin