Fiecare om apreciază viteza și eficiența pe care o oferă internetul atunci când dorește să obțină informațiile de care are nevoie. Putem acum să citim presa, să aflăm prognoza meteo, să ne achităm facturile, să facem cumpărăturile, să „vizităm” cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și, bineînțeles, să comunicăm cu prietenii noștri care se află la distanță, doar stând confortabil în fața monitorului. Dacă acum câțiva ani trebuia să așteptăm uneori chiar și o săptămână pentru a primi o scrisoare de la un prieten din străinătate, acum putem comunica în timp real cu el, indiferent dacă distanța care ne separă este de ordinul miilor de kilometri.
Totul doar din câteva „click-uri” de mouse. Epoca scrisorilor a murit! Trăiască internetul – am putea spune. Însă, așa cum ne-am convins poate și cu alte ocazii, plusul de confort își are prețul său. Am devenit prea ocupați cu navigarea pe internet pentru a mai putea vedea ce se află în jurul nostru, pentru a mai trăi în lumea reală. Interacțiunea fizică a fost înlocuită treptat cu cea virtuală. Acum putem să ne întâlnim on-line cu prietenii noștri, ba chiar să ne facem „prieteni” noi, pe care este posibil să nu-i întâlnim însă niciodată. Este ieftin, confortabil și „cool”, mai ales după apariția rețelelor de socializare.

Ce este o rețea de socializare? Conform definiției generale oficiale, ea este definită ca o structură socială formată din indivizi sau organizații, numite „noduri”, care sunt conectate prin una sau mai multe tipuri specifice de interese, cum ar fi prietenie, înrudire, interese comune, tranzacții financiare, cunoaștere, prestigiu, relații de natură sexuală sau relații între cei care împărtășesc anumite credințe comune. Neoficial, ea este un mijloc de a clasifica, a grupa și a supraveghea ființele umane, una din multele rotițe angrenate în mecanismul diabolic construit cu viclenie de secta satanică a Francmasoneriei mondiale, pentru a controla în întregime po****ția acestei lumi.

Una dintre cele mai cunoscute astfel de rețele de socializare este Facebook. Creat în februarie 2004 de Mark Zuckerberg, la acea vreme student la Harvard, Facebook a fost la început destinat studenților din campusul universității respective. În relativ scurt timp rețeaua s-a extins, cunoscând de-a lungul scurtei sale istorii o susținere mediatică aproape fără precedent. Rar mai găsești astăzi firme respectabile care să nu aibă încorporate în paginile lor web trimiteri la Facebook. În plus, pentru mai mult de 500 de milioane de oameni, câți s-au înscris până acum în această rețea, Facebook a devenit sinonim cu societatea însăși.
Această dezvoltare explozivă este însă bătătoare la ochi pentru un observator atent, inteligent și imparțial. Studiind istoria acestei rețele, ce a devenit peste noapte o adevărată industrie, aflăm că la baza dezvoltării acesteia se află organizații guvernamentale americane, cunoscute pentru activitatea lor în ceea ce privește colectarea de informații în numele, spun ei cu un tupeu nemăsurat, securității mondiale.

Sursa inițială de fonduri a fost cofondatorul rețelei și totodată prietenul confident al lui Zuckerberg, Eduardo Saverin, care, pentru participarea sa financiară, urma să primească 30% din venituri. A fost însă literalmente înșelat de Zuckerberg și scos de pe lista fondatorilor Facebook.
Cel care a „pompat” masiv în contul rețelei (500.000 de dolari), contribuind substanțial la dezvoltarea acesteia a fost cofondatorul și fostul director al Paypal, Peter Thiel, cunoscut membru al grupului conservator radical VanguardPAC și totodată membru consultant al unei firme numite Singularity Institute for Artificial Intelligence. De pe pagina web a acesteia, aflăm că „Singularitatea” este creația tehnologică a unei inteligențe supraumane. Nu vă grăbiți să credeți că este vorba despre un grup care caută să demonstreze existența lui DUMNEZEU sau originea divină a omului. Din paginile site-ului respectiv, știm că există mai multe tehnologii în această direcție: inteligență artificială, interfețe directe creier-computer, inginerie genetică și diferite alte tehnologii, care, dacă vor atinge un anumit grad de sofisticare, vor permite crearea unei inteligențe supraumane.
O astfel de perspectivă halucinantă dezvăluie intențiile reale ale acestui Thiel, care admite că urmărește să distrugă lumea reală, pe care el o numește „natura”, pentru a instala în locul ei o lume virtuală, iar în acest context descoperim interesul său pentru Facebook, care se dovedește a fi așadar un experiment global de mani****re în masă.

A doua rundă de fonduri (12,7 milioane de dolari) a venit din partea companiei Accel Partners, al cărei director, James Breyer (devenit al treilea membru al consiliului de administrație Facebook, alături de Zuckerberg și Thiel), a fost președinte al National Venture Capital Association (Asociația Națională de Investiții), membru al consiliului de conducere al BBN Technologies, una dintre firmele care au contribuit la dezvoltarea internetului, și totodată coleg în consiliul de administrație al In-Q-Tel (companie fondată în 1999 de CIA) cu Gilman Louie, președintele de atunci al acesteia. Una dintre preocupările cheie ale In-Q-Tel este dezvoltarea „tehnologiilor de colectare a datelor”, sarcină pe care, se pare, o realizează cu succes, profitând de pe urma credulității unor ființe naive care își încredințează practic viața acestor monștri fără scrupule.

Contractul de confidențialitate al Facebook, pe care fiecare membru al rețelei îl acceptă atunci când se înscrie în această adevărată mașină de colectare de date, prevede următoarele: „Putem folosi informații despre dumneavoastră pe care le adunăm din alte surse, inclusiv (dar nelimitându-ne la ele) din ziare, pagini de internet cum ar fi bloguri, servicii de mesagerie instant (!) și de la alți utilizatori Facebook, pentru a completa profilul dumneavoastră. Prin utilizarea Facebook, sunteți de acord ca datele dumneavoastră personale să fie transferate și procesate în Statele Unite ale Americii.” Cu această declarație, Facebook își revelează adevăratele intenții mascate abil de dezvoltatorii săi: oferă un serviciu contra obținerii de informații.

În octombie 2004, Anita Jones se alătură lui Breyer în consiliul de conducere al BBN Technologies. Este interesantă însă experiența lui Jones înainte de BBN. Ea a făcut parte din consiliul de conducere al In-Q-Tel și a fost directorul Departamentului de Cercetare și Inginerie din cadrul Ministerului Apărării al Statelor Unite. A fost totodată unul dintre consilierii Secretarului Apărării și a monitorizat activitatea Defence Advanced Research Projects Agency, DARPA (Agenția de Cercetare a Proiectelor Avansate din cadrul Apărării), organism care se ocupă cu dezvoltarea tehnologiilor avansate. Însă lucrurile nu se opresc aici. În spatele DARPA se află Information Awareness Office, IAO (Biroul de Prelucrare a Informațiilor). Scopul declarat al IAO este „colectarea și centralizarea a cât mai multe informații posibile despre toate persoanele, pentru a fi studiate cu atenție de către guvernul Statelor Unite ale Americii, cum ar fi (deși nelimitând-se la) activitatea pe internet, lista cu cumpărăturile realizate on-line, bilete de avion, închirieri de autovehicule, înregistrări medicale, pregătire educațională, carnete de conducere, facturi de întreținere, taxe și orice altă informație disponibilă.”

Cea mai recentă rundă de fonduri a fost asigurată de compania Greylock Venture Capital (27,5 milioane de dolari), al cărei membru-senior este Howard Cox, un alt fost președinte al National Venture Capital Association (NVCA), ce se află de asemenea în consiliul de administrație al In-Q-Tel, alături de Breyer.

Lucrurile par să capete contur, nu-i așa? Mai adăugăm că CIA are o pagină de Facebook prin care racolează studenți pentru ceea ce se numește National Clandestine Service (Serviciul Național Clandestin), care la ora actuală numără câteva mii de membri. De altfel, se știe că Agenția vizitează campusurile pentru a găsi recruți promițători printre studenții de colegiu. Cu Facebook acest lucru devine foarte ușor, recrutarea devenind o simplă formalitate. Ar fi simplist să credem însă că acesta este singurul motiv.

Sandeep Parwaga, un student indian în vârstă de 22 de ani, care studiază în Marea Britanie, admite că are un cont Facebook pe care îl folosește pentru a ține legătura cu prietenii săi. El a devenit conștient însă de faptul că cei care frecventează rețeaua (e valabil pentru toate rețelele de socializare) își vând literalmente viața pe nimic. „De fiecare dată văd oameni care dezvăluie tot felul de lucruri din viața lor, până în cele mai mici detalii, negândindu-se la consecințe sau, hai să spunem lucrurilor pe nume, nefiind destul de isteți și precauți să le pese măcar de acest aspect. Dictatura tehnologică a făcut o treabă «bună» în ceea ce privește spălarea creierelor și mani****rea maselor. Nu vă lăsați păcăliți de această minciună... Zuckerberg nu ar fi reușit niciodată să obțină un atât de mare succes fără ajutorul CIA sau NSA”.

Sub semnul unei permanente preocupări, chipurile, pentru a satisface nevoile utilizatorilor săi, Facebook a adus de-a lungul timpului anumite îmbunătățiri platformei sale. În 6 noiembrie 2006, Zuckerberg lansează Facebook Beacon, aplicație ce notifica utilizatorilor rețelei despre achizițiile on-line ale prietenilor lor. Serviciul a fost închis după ce 46.000 de utilizatori au reclamat această încălcare a intimității, însă, surpriză: el a fost reintrodus în mai 2011, „nou și îmbunătățit”.

În februarie 2009, Facebook anunță în acordul de utilizare a rețelei: „Avem dreptul să facem tot ceea ce dorim cu contul dumneavoastră și conținutul acestuia. Pentru totdeauna.”

În mai 2010, Facebook revine asupra anumitor setări ale normelor privind securitatea datelor utilizatorilor. Surse care scriau pentru Wall Street Journal au dezvăluit în 2010 că aplicațiile Facebook transmit informații despre utilizatorii săi (numele acestora și ale prieteni lor lor) către o mulțime de companii de publicitate și de urmărire a activității pe internet. În replică, Facebook răspunde cu viclenie: „Am luat imediat măsuri pentru a dezinstala toate aplicațiile care violează termenii din acordul de utilizare Facebook.” Însă acordul de confidențialitate a fost modificat în permanență de către staff-ul rețelei. De pildă, în 2005, acordul prevedea că „nicio informație personală pe care o trimiteți către Facebook nu va fi disponibilă pentru vreunul dintre utilizatorii rețelei care nu aparține cel puțin unuia dintre grupurile specificate de dvs. în setările de siguranță”. În 2011, acordul prevede: „Pentru materiale protejate de drepturi de autor, cum ar fi fotografii, filme video, ne acordați în mod expres următoarea permisiune, sub rezerva setărilor de confidențialitate pe care le faceți (care se schimbă adesea, fără ca utilizatorul să fie anunțat – n. red.): dreptul nonexclusiv, transferabil, sublicențiabil, neimputabil de a folosi orice material pesonal pe care îl postați pe internet în cadrul rețelei sau în legătură cu rețeaua. Această licență se încheie în momentul când veți șterge materialul sau contul, doar dacă acesta (materialul respectiv) nu se află în posesia vreunui alt utilizator care nu l-a șters.” Cei naivi pot crede în continuare în bunele intenții ale celor care se află în spatele acestui mecanism gigantic de urmărire a oamenilor.

În decembrie 2010, Facebook lansează aplicația de recunoaștere facială, pe care, în aprilie 2011 o setează ca implicită pentru toți utilizatorii săi. De altfel, Facebook a modificat de multe ori aceste setări, care sunt în mod intenționat foarte stufoase, nu pentru a-și proteja utilizatorii, ci pentru a-i descuraja să le utilizeze, aceștia preferând de cele mai multe ori să le accepte pe cele implicite.

Sistemul de recunoaștere facială permite identificarea automată din diverse fotografii care pot apărea în ziare, reviste sau oriunde pe internet, a persoanelor care figurează pe acest site. După o etapă de testare ce a avut loc anul trecut în Statele Unite, dispozitivul este deja disponibil în aproape toate țările în care a fost implantat Facebook. Este suficient acum ca o singură fotografie de-a voastră să fie „adnotată” (identificată), pentru ca orice altă fotografie în care apăreți, de pe orice rețea socială, să poată fi asociată cu această identificare, deci cu numele vostru.

O sută de milioane de imagini sunt adnotate astfel în fiecare zi, anunțând dispariția anonimatului pe internet. Funcția este activată implicit („by default”) pentru toate profilurile utilizatorilor de pe rețeaua socială. Dezactivarea sa de către utilizator necesită niște modificări complexe ale parametrilor de confidențialitate, pe care puțini utilizatori de internet le cunosc.

Sursa: Internet

Moderatori angel_angel39 Galateea admin