De vei veni-nspre mine, ca o şoaptă,
Eu te voi aştepta la poartă;
Departe-n zarea-albastră să plecăm,
Către noi orizonturi să ne îndreptăm.

De vei veni-nspre mine, eu te voi aştepta,
Pentru c-o nouă lume eu nu aş mai rata,
Demult eu mă gândesc la astă clipă,
De timp m-am săturat să fac risipă.

De vei veni-nspre mine, cu tine am să fug,
M-am săturat demult de al vieţii rug,
Eu vreau doar ca să plec şi să ajung departe,
Căci ar fi trebuit să fiu în altă parte.

De vei veni-nspre mine, doar numai noi vom fi,
Vom aştepta cuminţi, ca doi copii
Trenul ce duce unde nici nu ne vom gândi,
Peste bătrânii munţi şi peste verzi câmpii.

De vei veni-nspre mine, tu, înger preamărit,
Vom merge împreună, mereu spre infinit,
Tot vom lăsa în urmă, ca fericiţi să fim
Şi-n noua viaţă ce-o urma, altfel să trăim!
................................ ................................ ......
Mereu cand ma trezesc, te am in gand,
Caci noaptea te visez, de fiecare data,
Cu bautura-n fata, meditand,
Stau si te astept, dar nu vii niciodata!

Ma uit la ceas, cu sufletul infrigurat,
Timpul trece greu, viata-mi e pustie,
Caci in inima ta, eu nu am intrat
Si astept linistit moartea ca sa vie.

Fara tine, viata nu are vreun rost,
Degeaba te iubesc, inima-ti ma ignora,
Sufletul meu nu gaseste in ea adapost,
As vrea acum sa fiu cu ingerii in hora.

Speranta mi-a murit, astept cu nepasare
Sa mor si eu nefericit si sa ma duc departe,
Simt o mireasma dulce, Moartea o vad in zare,
Te voi iubi mereu, chiar si dupa moarte!