Obosit de vreme si de vremuri, inadaptat social si cvasimizantrop, subtil ca grebla-n ochi, oarecum sensibil, strain de nuante, dar profund familiarizat cu albul si (mai ales) negrul, supravietuiesc criticind (gratuit) si amuzindu-ma (inclusiv pe seama mea). Ma resping un anume tip de "personalitate puternica", persoanele cu atitudini afisate, cele avide dupa provocari, toleranta neconditionata si indemnul spre a nu judeca (apanaje ale inchipuitelor elite), diplomatia (termenul academic pentru abureala), inoculantul raft de "Dezvoltare personala", oamenii care au ajuns sa si simta conform conventiilor, precum si cei lipsiti de orice indoiala asupra propriei persoane. Cred ca cele mai daunatoare lucruri sint lacomia si iubirea de sine (intimplator aici parerea si formularea mi se suprapun peste ideile unui domeniu pe care altfel il detest... ceea ce nu ma impiedica sa pastrez "Jesus of Nazareth" pe lista filmelor preferate), iar cel mai frumos e muzica. Imi mai plac muntele si mersul pe bicicleta. Nu sint mindru ca sint roman, nu cred ca cineva l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa (invers, da), nu cred ca speranta moare ultima (ci penultima) si cred ca ar trebui sa raspundem mai des cu "nu stiu".
Mi-ar placea ca fiecare sa catadicseasca sa completeze ceva la descriere, preferabil nu citate si indeosebi nu rahaturi de genul autoproclamatelor comori misterioase "descopera-ma tu", al fals modestului "just me" (absolut irelevant cind te adresezi unor persoane care nu te cunosc deloc), al precizarii, pe cit de inutile, pe atit de frecvent intilnite, "urasc minciuna" ("destainuire" echivalenta ca "valoare" cu "respir aer" ) si al altor porcarii din aceeasi categorie a incercarilor de eschiva in fata "covirsitoarei" misiuni de a spune, direct sau indirect, o lingurita de lucruri despre tine. Nu-i musai sa te straduiesti sa iesi in evidenta, sa emani chestii remarcabile, insa citeva cuvinte inspirate se pot dovedi utile pentru a da sansa cuiva care s-ar putea sa te placa (si pe care s-ar putea sa-l placi) sa aiba de unde sa inceapa - asta ca oricum majoritatea gaseste ca "degradanta" initiere a unei conversatii este de datoria celuilalt. In ce le priveste pe cele ce aleg sa nu-si puna (nici) poza (reala), dincolo de faptul ca e inechitabil (dar, deh, fiecare, inchipuindu-se buricul Universului, considera ca e normal sa aiba numai drepturi, celorlalti revenindu-le unul singur, acela de a avea toate obligatiile), ar trebui macar sa isi asume riscul propriei alegeri, adica posibila producere a unui moment dezagreabil pentru ambele parti cind, dupa o conversatie care a decurs minunat, divulgarea aspectului fizic ar putea transforma armonia in tragedie. Ne place sau nu, intr-un fel sau altul, simtim si cu ochii... restul e ipocrizie. Prezentarea unei fotografii te scuteste in primul rind pe tine de eventuale ulterioare surprize neplacute, tristeti, drame.
Din punctul meu de vedere acest site are rol de intermediar in incercarea utilizatorilor de a obtine ceva concret, asadar nu comentariilor, nu prieteniilor, nu cadourilor, nu voturilor; nu intentionez sa ma joc de-a realitatea intr-un virtual care atit trebuie sa ramina si pe care nu vreau sa-l folosesc la nesfirsit.
E ciudat (daca nu o avea profilul meu ceva particular si nu-mi dau eu seama) ca aproape jumatate din vizite le primesc de la barbati. Ba, mai nou, au inceput sa-mi si scrie. Caut exclusiv o (1) persoana de sex opus mie (feminin), cu care sa incerc un "until death do us apart", cu barbatii neinteresindu-ma nici un fel de relatii - tipurile de relatii potrivite mie cu acestia le am deja in realitate, in numar redus, dar suficient.
