Doresc o relație frumoasă și de durată alaturi de o femeie care își dorește ceva serios ,, dacă există seriozitate putem scrie cu drag....Te sărut

Sunt un bărbat singur, divorțat, fără obligații, independent( mică afacere proprie ), nu beau, nu fumez, nu am vicii majore !
Doresc să cunosc o femeie linistita, să știe ce vrea , sa și dorească o viață în doi, atît cît ne a mai rămas...

La cât de norocoasă sunt dacă ma îndrăgostesc de un paralizat se ridica și fuge .
Așa că : hai sa ne amuzam .

Fabulă conjugală cu coarne

Într-un sat, o vacă grasă, cum sunt vacile tâmpite, dar frumoasă și lăptoasă, s-a decis să se mărite. Boi, de la mic la mare, au venit cu tot belșugul. Toți voiau să se însoare, că-s deprinși să tragă jugul. Vaca însă, ca o fată cu avere și trusou, îi respinge îngâmfată. „Cum să mă mărit cu-n bou? E... un cal prin curți vecine care, pătimași, mă strânge. El e genul meu de tip, bine, armăsar pur sânge.”
Hmm... vaca, tot făcându-i curte, după tratative scurte, s-a căsătorit cu calul, își atinsese idealul. „Ah, ce șansă pe mireasă!”, comenta în pom o cioară. „El, aristocrat de rasă, ea o biată pier de vară!”
Dar, curând, ce tragedie! Vaca se certa cu calul, pân’ departe în deal la vie se-auzea întreg scandalul. În zadar, când stingea lampa, vaca-n fiecare noapte se plimba făcând pe vampa cu ispitele-i de lapte. Ba, mai mult, se întâmplase – că făcând pe îndrăgostita – calul furios îi trase două palme cu copita.
Și atunci, cu dezolare, vaca prinse a pricepe că armăsarul ei mai are trei amante, toate iepe. „Asta-i prea de tot!” își zise. „Îl dau dracului de cal!” Și într-o seară, părăsise domiciliul conjugal, slabă, galbenă, uscată de necazuri și nevoi.
Vaca noastră resemnată se întoarse printre boi. După atâta chin și jale, vaca multe a învățat. Primul bou ieșit în cale îl acceptă de bărbat. Nunta lor a fost vestită, că s-a dus prin văi ecoul: „Ce pereche potrivită – vaca noastră și cu boul!”
Ea comanda, el asculta, el cu munca, ea tapată. Este, fără îndoială, tipul clasic de menaj. Totuși, vaca... hmm... ne șoptește un măgar – „Așa-i măgarul” – prin păduri mai zăbovește uneori cu armăsarul...
„Da, io cred că-i calomnie, măgărie”, ce ne-o spune . „Totul e ca-n căsnicie treaba merge de minune .” Vaca, poate știe satul și grajdul să-l răstoarne, boul nu-i decât bărbatul, ca dovadă poartă coarne.
Și așa trec ani și ani, și, precum am prins de știre, au făcut și trei juncani și trăiesc în fericire. În povestea mea de față nu e nici un lucru nou: pentru orisi care vacă, soțul ideal e bou.