Am revăzut filmul Anonimul venețian. M-a împins și un anume blog. Am retrăit povestea bolnavă a celor 2 actori frumoși, Tony Musante și Florinda Bolkan. Și am reascultat coloana sonoră, care mă răscolește la fel de mult ca povestea de viață din film. Să scriu poveste de iubire?? Nu știu ce să zic. E și iubire dar e și altceva. Poate egoism, poate milă. Egoismul lui, mila ei. Dar e iubire, mai presus de toate. S-a tot vânturat ideea că scenariul este puțin credibil, că el e greu de suportat, că e…

Am mai spus, si intre timp ati remarcat, ca nu am talent la scris. Am scris si despre muzica clasica, chiar daca nu sunt un cunoscator, doar in ideea de a impartasi cate ceva din putinul pe care il stiu eu. Sunt si foarte selectiv, in sensul ca daca apreciez un compozitor, un interpret, ca si un scriitor sau alt om de cultura, nu inseamna ca imi place tot ce a „produs“. Si de data aceasta incerc sa impartasesc ceva mai deosebit, zic eu, despre Beethoven. „Beethoven nu a fost om, el a fost un un…

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom şti-o poate niciodată... A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare. Un cântec trist, adus din alte ţări De nişte pasări albe - călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări Un cântec trist, adus de marinarii Sosiţi din Boston, Norfolk Şi New York, Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc. Şi-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt'd…

Insinuând a vă duce cu gândul unde nu gândiți a fi purtați, purced a inocula în mentalul colectiv o zgurdalnică străfulgerare ce mă ilumină când gândeam că nu mai cuget la ni'ca. Nu voiesc a insista însă năvalnica învălmășeală produse în mine un avânt de nestăvilit în a vă face părtași la întortocherea minților mele la care trebuie să achesați din spirit de solidari ce sunteți și vă aflați. Care, ghemotoc invadându-mă, ea, zburdalnică idee, mă epuiză mental totodată, storcând și fărâma de putere…