Pașii făcuți in virtual se pierd in negura spațiului, nimic nu rămâne, contrar dictonului verba volant scripta manet.... Mă plimb prin amintiri, aici cândva am primit o floare, aici am plâns alături de un om, pe-aici pașii mi-au săltat cand sufletul mi-era inaripat de-o dragoste inățătoare. Privesc oamenii ce ma-nconjoară. Sunt aici !!! Ii strig, le spun pe nume, dar ...ceva s-a întâmplat...am dispărut în neant si nimeni nu mă vede. Am fost aicea lângă voi, am râs si ne-am spus povești în serile…

O cuprinse dorul... Privirea ii mangaia fiecare piatra colturoasa, ce deseori ii ranise picioarele desculte, si pe care, sub greutatea cosului cu rufe ude, purtat pe cap, ln drumul de la rau spre casa, le simtea si mai veninoase, de parca fiecare colt si denivelare isi intindea inspre talpile ei niste gheare imense, dintre cele mai ascutite, si i se infiltrau miseleste pe sub piele, intinzandu-se de-a lungul venelor, transportand durerea pana in crestetul capului, zgariind totul in urma lor. Une…

M-am gindit sa va aduc aminte de unul din compozitorii cei mai dragi mie, Mozart. Si pt ca nu sint un maestru in ale scrisului mi-am permis sa va prezint comentariul unui specialist. Am ales "Flautul fermecat" poate pt ca a fost prezentata in stagiunea trecuta tot la „Theater an der Wien“ unde a fost si premiera odinioara. Atunci era o sala saracacioasa devenita ce-i acum prin incasarile mari aduse de "Flautul fermecat". A fost ultima opera compusa de Mozart la îndemnul (si s…