Trag toți de mine, mă vor ideală,
Frumoasă, deșteaptă, cu multă școală,
Cuminte tare și independentă,
Să fiu și caldă, dar și exigentă.

Să fac mâncare, să fiu fidelă,
Să fiu de casă, dar și rebelă.
Când mă gătesc, „clar am pe altul”,
Dacă n-o fac, nu mă spală tot satul.

Dacă sunt slabă, „zici că-i schelet”,
Dacă-s plinuță, „e cât un bufet”.
De-mi vopsesc părul, „ce bani irosim!”,
Iar dacă nu, „ce zici, ne mai vopsim?”.

Când mă machiez și sunt frumoasă,
„Caut atenție, nu sunt de casă!”
Dacă n-o fac, sunt întrebată:
„Ce s-a-ntâmplat? Oglinda ți-e spartă?”

Dacă răspund la un flirt fără vină,
„Sunt bagaboantă, nu-s fată fină!”
Iar dacă flirtul din start l-am exclus,
„Ce scorpie nașpa, cu nasul pe sus!”

Dacă am o mașină așa... mai belea,
„Ia spune, hai spune, ce-ai făcut pentru ea?”
De am un hârb, bun să-l arunc,
Cică sunt proastă, nu mă descurc.

Dacă-s gravidă – nu sunt, doar zic –
„L-am prins pe fraier, l-am potcovit!”
Dacă nu vreau, „sunt egoistă,
Nu-mi pasă de neam, mă dau artistă!”

De stau acasă și nu muncesc,
„Îi mănânc banii și trândăvesc!”
Dacă muncesc, „îl neglijez,
Nu-i sunt femeie și îl fentez!”

Și dup-atâtea indicații deștepte,
Zău, de la mine la ce să se-aștepte?
Experților în „ce-ar trebui să fiu”,
Le spun doar atât: eu chiar nu mai știu.

Am o concluzie, scurt și pe șleau:
Sunt bine mersi și dacă singură stau!
Nu-mi trebuie nimeni să-mi spună ce-i „drept”
Și-acum să v-aud, vreun... sfat înțelept?